Și Cupidon mai greșește
Durea asta e cumplită
Caci dintr-o inima îndurerată
Rămâne doar o suferință succintă
Si o amintire de mult timp uitată
O amintire în suflet tipărită.
Dar ce ușor e să iubești
Când ești iubit la rândul tău
Și ce ușor e să urăști
Când ești urât la rândul tău
Dar ce se-ntâmplă când
Sentimentele sunt îmbinate
Cand eu iubind și tu urând
Nu suntem suflete predestinate
Si din durere am mai scris un rând
Dar ce m-a apucat sa scriu
Acum în miezul nopții despre tine?
Îți scriu cu sufletu-n sicriu
Si-un dor nespus ce m-a cuprins de mâine
Dar unde-a mers săgeata ta
O Cupidon, iubit nespus,
Căci vreau ca eu să știu aceasta
S-a rupt în drumul către-apus?
În drumul către cel propus?
Si de-asta opus e sentimentul
Căci destinul nu se săvârșește
Si inima-i e ca cimentul
Si-a mea în întuneric trăiește?
Și Cupidon mai greșește...
