Calatoresc destul de mult prin tarile Europei datorita statutului meu profesional si partial datorita curiozitatii mele innascute. Am fost intotdeauna un explorator, ma delectez cu imagini vizuale noi si cu experiente senzoriale diverse si palpitante. Nu imi voi face acum o autocaracterizare caci scopul nu este de a ma auto-interpreta. Stiu cine sunt. Mai degraba vreau sa evoc locurile si sentimentele traite de-a lungul timpului, pentru a le consemna pe hartia digitala, amintiri sau mai degraba posibilitati infinite, virtuale care tradeaza realitatea, dar in care ele sunt totusi create.
Obisnuiesc sa merg in Estonia cam de 3-4 ori pe an de cele mai multe ori cu treburi profesionale. Tallin are un farmec aparte de iarna. Orasul medieval, cu zidurile groase si turnuri rotunde, inalte, imi dau impresia ca ma aflu intr-o bucla a timpului, departe de tot ceea ce reprezinta modernitate, contemporaneitate si, totusi, este imposibil sa nu observ cat de bine se imbina noul cu vechiul in acest colt de lume vechi de mii de ani. Albul zapezii, albastrul de gheata al marii Baltice si vantul rece care imi brazda fiecare por al fetei ma faceau sa caut refugii prietenoase, diferite muzee si taverne primitoare, mancare calda si oameni placuti la vorba si la fata.
In aceasta iarna, totusi, calatoria mea avea un obiectiv diferit fata de cel de afaceri: venea Bon Jovi si doream cu tot dinadinsul sa ii vad in concert live. Am mai mers la concerte pana atunci, dar niciodata singur. Totdeauna aveam fie prieteni, fie cate o prietena de ocazie care sa imi impartaseasca entuziasmul si euforia de dupa. Acum mi-am zis ca nu voi rata ocazia doar pentru ca nu am parteneri de concert si ca, in definitiv, merg pentru propria mea distractie si nu pentru a indeplini vreo datorie sociala.
Seara concertului se apropia cu pasi repezi. Ma simteam destul de obosit dupa un zbor de 2 ore si o calatorie cu autocarul de la Riga de 4 ore, dar am avut totusi timp sa trag un mic pui de somn astfel ca inainte cu vreo ora de inceperea concertului ma simteam energic si intr-o dispozitie extrem de buna gratie unor prietene bune , 2 paharele de Vana Tallin, un lichior cum numai in Estonia poti gasi. Am decis sa iau autobuzul pana la marea arena caci sistemul public de transport functioneaza ceas si, in plus nu il mai incercasem niciodata de fiecare data cand veneam fie mergeam pe jos, fie luam un taxi.
Autobuzul nu era prea aglomerat vreo cativa pasageri rasfirati ici-colo, cativa stateau in picioare si eu incercam sa validez biletul de pe telefon printr-un sistem ciudat de coduri QR. Vazand ca nu ma pricep cu tehnologia si mai ales limba estona, am cautat un mic ajutor. La cativa pasi de mine statea o fata destul de inalta, cu parul brunet, drept, imbracata cu un palton cafeniu, nu foarte lung dar indeajuns incat sa ii treaca de genunchi si cu cizme inalte in picioare. Ma apropiu de ea si ii spun, zambind putin descumpanit:
- Buna, am o mica problema. Crezi ca ma poti ajuta?
- Depinde ce problema ai, raspunse, luandu-si ochii din telefon si privindu-ma intrebatoare.
- Nu stiu exact cum sa validez biletul asta.
- Ok, zise, da-mi telefonul.
Imi ia telefonul si rezolva problema putin tremurandu-i mana.
- Se pare ca m-ai salvat de o amenda.
- Pentru putin, imi raspunse, lasand sa ii scape, parca involuntar un mic hohot de ras. Oricum nu prea sunt controale la ora asta.
- Chiar si asa imi place sa incalc doar anumite reguli iar a merge fara bilet nu-i una dintre ele. imi este prea ieftin. Ii raspund pe un ton glumet.
- Ce reguli iti place sa incalci?
- Cred ca multe dintre ele nu pot fi descrise in cuvinte ci mai degraba traite. Altfel s-ar pierde tot farmecul incalcarii lor. Prea multa teorie si prea putina practica duc la plictiseala. In orice caz, in seara asta n-o sa fie timp de asa ceva, ii spun zambitor.
- Hm, de ce nu?
Am schitat un zambet in sinea mea, gandindu-ma ca iata, curiozitatea invinge de multe ori timiditatea chiar si in tarile nordice.
- Pentru ca va canta Bon Jovi.
- Aaa, deci mergi la concert.
- Da. Mergi si tu?
- Da.
- Ei, atunci nu mai trebuie sa-mi fac griji unde sa cobor.
Am continuat discutia pe diverse subiecte cu mici glumite vinovate piperate pe alocuri. Am aflat ca o cheama Inga, e din Parnu si ca de doi ani se mutase la Tallin pentru a-si continua studiile universitare. Mergea la concert cu inca doua prietene de-ale ei si urmau sa se intalneasca acolo. Privind-o mai bine, mi-am dat seama mai bine de fizicul ei: avea ochii mari, rotunzi, de un albastru deschis, nas mic, drept si buze simetrice, date cu un ruj de culoare transparenta. Mi se parea atragaroare, avea o frumusete pe care n-o poti considera sexy si nici vulgara, ci mai degraba naturala si proaspata. Nu am apucat sa ne spunem povestea vietilor noastre si, de fapt, nici nu voiam asta caci am ajuns destul de repede la Saku Suurhall, un fel de sala polivalenta unde Bon Jovi urma sa ne incante simturile cu muzica lor. Inga s-a intalnit cu prietenele ei si mi-a facut si mie cunostina cu ele. Ma simteam bine in prezenta ei si pot spune ca si ea simtea cel putin la fel, pentru ca, la un moment dat, am facut o gluma. I-am spus:
- Ar trebui sa fug putin pana in culise, vrea Jon sa ma vada inainte de concert.
Ea rase si imi raspunse:
- Dupa ce ii spui hello vino inapoi. Ne gasesti aici.
Concertul a inceput la scurt timp dupa aceea. O atmosfera electrizanta, de pura frenezie, fete tipand, baieti fluierand si strigand, maini in aer si absolut toata lumea dansand. Cand i-a venit randul hitului It s my life' sala parca o luase razna si, odata cu ea, si noi. Inga statea in fata mea, paralel cu scena si cantam amandoi versurile, uitandu-ne unul la altul ca niste dementi, mai mult tipand decat cantand cu un zambet larg pe fete si cu foarte multe dorinte in sange. Melodia era pe sfarsite cand m-am apropiat de ea, m-am uitat adanc in ochii ei si am sarutat-o lung cuprinzand-o cu ambele maini de dupa solduri. Tot timpul parca s-a oprit in loc, nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic, simteam doar apasarea buzelor ei pe ale mele, o valtoare de emotii si senzatii amestecate se perinda inauntrul corpului meu iar eu savuram tot acest amalgam asa cum ai savura o ultima sticla de vin dulce. Nu mai era nevoie de cuvinte caci actiunile vorbeau de la sine. Inga se stranse in bratele mele astfel incat parul ei imi emana un parfum subtil de violete si mosc. Unul cate unul, hituri precum- You give love a bad name', Blaze of glory sau Bed of roses ne aduceau tot mai aproape trupurile, sangele aproape dadea in clocot, noi dansam, cantam si traiam momentul, iar, pe cand Always calma putin spiritele, ea mi-a soptit la ureche, de fapt aproape mi-a strigat eram totusi la un concert rock
„- As vrea ca seara asta sa nu se termine!„
Say no more! O doream si eu in egala masura la naiba, doar nu era sa spun contrariul. M-am uitat in ochii ei si n-am spus nimic, doar am schitat un zambet partial misterios si partial pervers.
Prietenele Ingai erau de mult date uitarii si, cred, si ele si-au dat seama ca ceva se intampla cu prietena lor, caci la un moment dat se facusera nevazute. Ii spun Ingai:
- Asa prietene ai, ca te-au abandonat.
- Ba eu cred ca tu m-ai rapit de langa ele, imi spune, aruncandu-mi o mica sageata de ironie.
- Poate ca ai contribuit putin si tu la rapirea ta, nu crezi?
- Cred doar ceea ce vad.
- Si eu vad ca te simti bine cu mine.
- Nu asa de bine precum crezi, moment in care puteam citi in ochii ei un fel de instinct salbatic pe care nu-l remarcasem inainte.
N-am mai spus nimic, am luat-o de mana si ne-am urcat intr-un taxi si, in douazeci de minute eram in camera mea de hotel. Am inceput sa ne sarutam inca din masina ( taximetristul, il vazusem cu coada ochiului se uita cu un fel de lacomie si invidie ), simtind cum dorinta interioara creste secunda cu secunda. Ajunsi in camera inca sarutandu-ne si pipaindu-ne cam peste tot ne-am dezbracat frenetic de tot ceea ce nu conta in momentul acela: haine, timp, norme, reguli, asteptari, sperante. Inga a ramas doar in lenjerie intima: inca ma tulbur cand revad in minte acel sutien cu dantela, semi-transparent si sanii ei rotunzi, nu foarte mari, proliferandu-se in relief si invitandu-te, parca, sa ii descoperi in toata splendoarea lor. Chilotii, de asemenea din dantela neagra, ii scoteau in evidenta trupul suplu si picioarele lungi, subtiri ca de model iar pielea ei alba imi ardea buzele ori de cate ori o sarutam. Ne-am intins pe pat si eu am inceput sa ii mangai partea feminina usor, in timp ce ii muscam incet sfarcurile rotunde. Ea imi masa incet penisul respirand greu, sacadat, cu capul dat pe spate. Un deget mai aventuros a fost de ajuns sa ii provoace un mic geamat si dupa ce ne-am degustat amandoi aperitivul, m-am asezat in coate, deasupra ei, gata amandoi sa savuram felul principal. Am zabovit putin la intrare, jucandu-ma putin cu rabdarea ei pana cand, nemaiputand indura, m-a rugat:
- Posedă-mă!
Am penetrat-o usor, dar adanc, clipa in care o caldura placuta si o senzatie vecina cu nebunia ne-a cuprins pe amandoi, lasandu-ne prada extazului si placerii. Ea gemea, respira greu si isi incolacea picioarele si mainile in jurul meu. Nu ma puteam gandi la nimic in clipa aceea. Soldatul meu cel dintai intra ritmic, incordat, in bataia focului, de fiecare data cu si mai multa vigoare. Totusi, ceilalti soldatei cam obosisera putin de atata incordare, asa ca ii propun sa schimbam pozitia. Inga se urca deasupra mea, imi ia soldatul in mana, il oblojeste putin cu acele buze atat de senzuale si apoi il introduce cu pricepere in bataia focului. Parca tot simtul meu tactil se retrasese intr-un singur loc, in camaradul meu de jos care isi primea atat de mult dorita savarina. Ma uitam la corpul Ingai infipt in mine cum se unduia si la sanii ei atat de rotunzi si excitati incat am tras-o putin de par ca sa o aduc cu corpul mai aproape de mine. Treaba asta a excitat-o si mai mult, eu ma infruptam din savoarea celor doua roze, ea se misca din ce in ce mai repede si mai violent pana cand trupul ei tot se cutremură, scoase un tipat prelung si eu simteam cum totul se contracta in jurul meu, presiunea a depasit orice limite, muschiul mi s-a incordat la maxim si o explozie ireala de placere mi-a inundat trupul. Extenuati, extaziati, ne-am asezat unul langa altul. Au trecut cateva minute bune, timp in care o placuta moleseala ne-a coplesit. In cele din urma, imi spune, zambind:
- Sincer, nu imi imaginam ca noaptea asta se va termina asa.
- Poate ca uneori viata bate filmul. Simt ca asta a fost una din acele dati.
Am adormit amandoi, fara griji si fara ganduri, exact ca intr-un vis.
