1

981 38 23
                                    

Era o zi obișnuită de luni.

Eram la liceu,era pauză și mai aveam decât o oră,apoi plecăm acasă.

M-am dus la biblioteca liceului și am inceput să mă uit printre rafturile ei.

Mă uit în sus și văd o carte pe unul dintre rafturile de cărți.

Mă urc pe scara care era în fața raftului și i-au cartea.

Avea praf pe ea și era destul de mare și de groasă.

Nu am mai văzut cărți așa de mari în această bibliotecă,dar poate o nouă și nu a citito nimeni.

O i-au și merg la doamna bibliotecara pentru a îi spune că o împrumut pentru a o citi.

*Convorbirea*

Eu:Bună ziua!

D.Bibiliotecara:Bună ziua!

Eu:Vreau să împrumut această carte.

D.Bibliotecara:Aceasta carte nu este înregistrată în bibliotecă.

Eu:Um..Bună ziua!

D.Bibiliotecara:Bună ziua!

Ies din bibliotecă și merg spre clasa mea.

Mă pun în bancă,apoi îmi bag cartea în ghiozdan.

~~~~~-----~~~~~

Intru în casă,mă desculț,apoi plec în camera mea.

Închid ușa și mă pun în pat cu cartea în făta.

I-au niste șervețele și sterg cartea.

Dupa ce o șterg o deschid și încep să citesc prima poveste din ea.

În poveste era vorba despre un băiat care fusese închis într-o oglindă,apoi fusese spartă.

Băiatul nu a mai putut fi adus înapoi,iar oblinda era spartă și nimeni nu putea face nimic.

Stăteam de 15 minute cu cartea în față și citeam povestea.

Dintr-o dată simt că cineva era în cameră cu mine.

Las cartea jos și văd că un băiat stătea pe jos lângă patul meu.

Mă ridic în picioare și mă uit la el.

*Convorbirea*

Eu:Cine esti?

El:Băiatul din poveste.

Eu:Chiar esti?

El:Da și îmi știi numele.Dacă nu știi dă la pagina 23 și uită-te în colțul din stânga sus.

Dau la pagina 23 ,mă uit după un nume și îl găsesc.

El:Citeste cu voce tare.

Eu:Hwang Hyunjin.

El:Încântat,care e numele tău?

Eu:Lu..Min Lu.

Hyunjin:Vrei să știi mai multe despre mine?

Eu:Da,te rog!

Hyunjin:Eu sunt inchis în cartea asta de mai mult de 200 de ani,iar tu ai deschis cartea după atâta timp.

Eu:Adică ai mai mult de 200 de ani?

Hyunjin:Am 219 ani,dar pe pământ am 19.

Eu:Eu am 18.

Hyunjin:Doar tu poți să mă vezi,dar daca vrei poti sa faci sa mă vadă toată lumea.

Eu:Ok,vreau sa te vadă toată lumea.

Hyunjin:Nu sa schimbat nimic la mine,dar acum mă pot vedea toți.

Eu:Hai să mergem să îți luăm niste haine.

Hyunjin:Sunt îmbrăcat ciudat,dar nu a fost după mine.

Eu:Te înțeleg.Am citit cartea.

Hyunjin:Vrei să fim prieteni?

Eu:Da,oricum nu am cu cine să stau aici.Mi-ar prinde bine.

Iesim din cameră și coborâm scările.

Mă încălț,îmi i-au portofelul și ieșim pe ușă.

********************************

Îi mulțumesc lui Haru_Soseo pentru sfatul dat.

Cartea a fost pusă deoarece ea mi-a dat un sfat care chiar ma facut să realizez că nu trebuie să ascult pe nimeni din jurul tau,ci pe tine.Îți mulțumesc din toată inima!

Sper că va plăcut capitolul!❤

********************************

Mysterious But Cute || Hwang Hyunjin Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum