HD 189733B

100 17 6
                                    

Ascultați melodia atașata pentru un efect mai bun, lectură plăcută!                      

                   Ultima speranța a cerului

          Visul lui Neptun s-a scurs la tine-n vene. Vene arse îmbălsămate într-o copaie de povești șoptite și planete îmbătate cu lichior de praf de stele. E ciudat cum încă mă mai gândesc la crimele lui Marte. Tot ce a vrut a fost să strângă în pumni carnea pământului.
        Dar s-a spovedit cu flori păcătoase, iar acum rătăcește singur într-o beznă pură. Și-a blestemat singur sângele. Au încercat stelele să-i urle iubire lui Venus. Dar au devenit geloase și-au început să se mănânce între ele. Jupiter se uita în oglinda timpului. A rămas orb. Saturn își desenează ultima poveste. Își blamează viața pentru suferința în urma alegerilor făcute.
        Uranus m-a mințit și s-a cuibărit în brațele Terrei. Scormone în căutarea nemuririi, însă tot ce a reușit e să facă o gaură imensă în inima lui univers. Mercur și Pluto au vrut să-l asasineze pe soare. Parazitul universului. Au pierit însă, iar infinit își roade unghiile speriat. Prima noapte de amor scufundată în flăcări de polen.

                                     Iar Soare ?

        Soare plânge și râde în agonie. Durere îmbibată cu dor și detergent de euforii și vise. Putrezește ușor pe dinăuntru, iar luna s-a îndrăgostit de când soarele a devenit rece.
        Și din iubire l-a atins. L-a atins ca să-i șteargă  lacrimile. I-a dedicat lui rugăciunile ei și l-a pupat pe frunte în încercarea de ai șterge amintirile și a ars. Soare s-a trezit. E pur acum. S-a uitat la palmele sale transpirate și vedea cum se scurge moartea printre degete. A fost doar un vis.

Abisul unde m-au mâncat crinii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum