REBECCA (II)
„Tu eşti cea care reprezintă totul şi nimic. Reală, dar inexistentă în ochii lumii, căci nu te observă nimeni. Cu toţii trec pe lângă tine... Poate că eşti doar o creaţie a unei minţi bolnave. Un demon cu chipul unui înger? Sau o stea în haine tenebre, înconjurată de umbre, dorinţe şi tentaţii, de care m-am îndrăgosti...