Undeva, prin Tărămul de Basm... ... cândva, în urmă cu o sută de ani, circulau povești despre blonde cu pielea dalbă, posesoare de sânge albastru-n vene, ce erau închise în turnuri fără ieșire și păzite cu strășnicie de lighioane, care mai de care mai spurcată și fioroasă, fie vrăjite din gelozia cototroanței urâte și ghinioniste. Bietele fătuci neajutorate cu chipuri angelice și mintea cât o nucă, creau vâlvă printre cavalerii dornici de așa trofee și de galbenii din averea regală. Sau printre vânătorii de recompense, tot pentru galbeni, firește. Dar asta era cu ani în urmă, iar în prezent e diferit. Mai mult sau mai puțin, căci fraieri ce râvnesc la averi regale încă se mai găsesc.