„Mă plimb pe străzi cu muzica dată la maxim în căști. Mă uit în jurul meu observând doar persoane fericite și cupluri peste tot, copii care aleargă și se joacă, neștiind ce îi așteaptă când vor creste. Nu au de unde să știe că viața nu e ca în filme și că nu pentru toți are final fericit. Dar viața însăși este un clișeu. Unul foarte mare. Cum îți explici faptul că întotdeauna în cele mai fericite povești de dragoste unul dintre cei doi înșeală? Sau că cei care încearcă să se sinucidă, trăiesc în continuare? Că numai oamenii buni sunt cei care suferă? Că mereu cei săraci sunt batjocoriți sau că celora care încearcă să își construiască un viitor exemplar, li se pune eticheta de tocilari? Mereu când te gândești cum să răspunzi la aceste întrebări, o să existe doar un singur răspuns: Viața e doar un mare clișeu, din care noi facem parte, chiar dacă nu vrem. Suntem niște marionete, care repetă „istoria" altora, diferiențându-se numele sau personalitățile. Însă, fără să ne dăm seama, păpușarul ne face să participăm la aceeași piesă de teatru, schimbând unele mici detalii. "