Când steaua zilei se ascunde undeva după orizont, face loc lunii să își arate zestrele. Nepătrunsa întunecime a nopții se lăsă sfredelită de stele. De destrămate bucăți de soare, ce împânzesc cerul, păzind luna. Afurisitul Zeu Ra fusese mereu acolo pentru a le ascunde în zori. Dar ele, fidele lunii, făceau cale-ntoarsă în fiecare seară. Azi, poveștile stelelor nu rămân nescrise. Nu acum, când cei ce vorbesc cu sufletele au șansa de a o face necondiționat. Autorii. Cei ce vindecă suflete și repară vieții, cei ce-și trec stelele și luna prin minte. Cei ce nu vor rămâne neauziți. ~☆~ Lasă-ne să-ți scriem pe stele. Enjoy us!