Doar pierderea caietului său de idei, o duce pe Kim într-o lume pe care nu și-ar fi dorit în viața ei să o cunoască, și ajunge să facă lucruri pe care nu credea că le va face vreodată. Ajutată de niște ființe nu tocmai omenești descoperă că oamenii nu sunt singurii locuitori ai lumii. Și n-ar fi fost de ajuns pentru biata fată, căci după ce tatăl său se recăsătorise, mama sa îi abandonase sufletul și o lăsase să se descurce singură cu propria-și viață. Însă mai era ceva înafară de dorința de a-și recăpăta viața și de a uita toate lucrurile neobișnuite, și anume dragostea. Oare se va descurca? Ce va alege Kim: Să-și distrugă sufletul pentru prietenii săi sau să-și distrugă prietenii pentru sufletul ființei ce pretindea că-i este mama? Oare dragostea chiar era adevărată sau era doar o iluzie distrugătoare de vieți?