Harami - h.s.

Patru.

Zambetul este flacara vietii.

Zambetele sunt frumoase, iti aduc aminte ca exista si fericire pe pamant. Zambetele ne arata ca suntem in viata. Pana si zambete false sunt reale pe dinauntru.

Cand mimam zambete fara sa vrem, acelea vin din parte inimii. Ea simte nevoie sa ne arate ca ea inca munceste, inca bate puternic si inca lupta langa noi.

Harry zambeste de cand mi-a invadat casa cu prezenta lui straina, dar frumoasa.

Este asezat pe canapea, exact unde l-am lasat, privind de jur imprejur sufrageria. Ii intind tricoul de culoare alba, acesta luandu-l si raspunzandu-mi cu un zambet cald.

-Mersi, spune politicos, eu aproband din cap.

Ma asez pe fotoliul din dreapta canapelei, privindu-l atent. Are trasaturi frumoase si bine definite. Nu pare mai invarsta decat mine. Are parul de un castaniu deschis , carliontat , gropitele observandu-se usor chiar si cand nu zambeste.

-Te superi? chicoteste, facandu-ma sa tresar.

-Oh, da, scuze, ma ridic jenata, intorcandu-ma cu spatele la acesta. El chicoteste pe seama mea, insa nu comenteaza nimic la adresa gestului meu copilaros.

Ma simteam stanjenita de situatie, insa ma bucuram de linistea lui. Era frumos sa aud pe cineva chicotind. Am si uitat cum suna chicotul.

Imi e dor de aud persoane razand in jurul meu.

-Mariam, fetita harami.