În lumea de apoi

Călătorie -vămile văzduhului ,

Cred că nu mă pot obişnui că am  intrat în Marea Trecere şi continuam să exist în altă formă de existenţă .Mi-aş fi vrut vechea viaţă înapoi .Dar ştiam  că nu se  poate.Îngerul meu păzitor mă luă de mână şi  mă întrebă

-Antonia ,ce lucru ţi-a plăcut cel mai mult la viaţa ta?

-Părinţii mei .Am fost tot ceea ce au avut ei pe  lumea asta,de abia devenisemi majoră ,eram la început de drum

Şi plec capul,suspinând.

Îngerul mă privi cu milă şi îmi zise

-O să îi mai vizitezi în vise,poate.Oricum ,a fost o  onoare să te veghez

-Pe bune?

-Da ,fiindcă ai fost o fată chiar bună la suflet

-Ştiu şi am avut de suferit din cauza asta

-Nu o să mai ai ,te asigur .Hai ,să mergem.Ia-ţi adio de la lumea aceasta

Apoi am zburat spre cer .Urma o călătorie lungă,cale de 25 de vămi însă fiindcă zburam ca şi vântul nici nu aveam să simt nimic .A sosit vremea adevărului

Vama Nr 1.a vorbirii în deşert

Vămile văzduhului sunt nişte popasuri pe care sufletele repauzaţilor trebuie să le facă în parcursul lor spre cer .Prima este cea a vorbirii în deşert ,a înjurăturilor  şi a vorbitului în batjocură .Eu una nu prea am putut să fiu acuzată de aşa ceva  la în viaţa mea .Vameşul era de fapt un înger întunecat ,cu aripi negre,îmbrăcat în negru ,înfiorător la înfăţişare şi aspru la vorbă

-Opriţi-vă.Roger,băiatule ,văd că ai mai adus pe cineva 

-Da,e adevărat dar fata asta are sufletul nobil ,nu are nimic de ascuns .

-Chiar aşa,vom vedea ...atunci ce înseamnă asta,făcu vameşul scoţând   o condică unde erau trecute toate faptele mele rele .Pe când aveai 12 ani ai înjurat de Dumnezeu ,Domnişoară,ăsta e limbaj ? Şi vorbeai şi vulgar în timpul orelor

Simţeam cum efectiv îngălbeneam şi intram în pământ.Noroc că acum eram doar o fantomă

-Ba nu e adevărat ,pot să depun mărturie şi să bag mâna în foc că Antonia a avut un limbaj foarte cuviincios la viaţa  ei .Asta se datora educaţiei în familie ,tu clar nu o  cunoşti

-Nu o cunosc mai bine decât tine ,te asigur?

-Serios ? Eu i-am fost îngerul ei păzitor ,Dumnezeu când vroia să afle noutăţi "de la faţa locului " despre fata asta mă întreba pe mine

-Bine ,Domnule devotat ,şi ai vrea să te cred ? Am o misiune clară de la stăpânul meu

-puţin îmi pasă de misiunea  primită de la stăpânul ău ,lasă-ne să trecem

-Am încotro? făcu vameşul

Aşa am trecut de prima vamă  Fusese destul de uşor ,având în vedere că nu au fost multe de zis despre mine la acest "punct de control" .Şi ăsta e adevărul  ,la viaţa mea nu am zis cuvinte deşarte .Iar ălea care se intampla să le mai zic erau şterse din aceste catastife  atunci când mă spovedeam la preot

Vama a doua

Am ajuns la cea de-a doua vamă .Aici ,un vameş asemănător cu primul ,ne întâmpinase

-Ce avem noi aici ,o adolescentă .De când nu a mai trecut  pe aici aşa ceva ? În mod normal  pe aici trec moşi şi babe zise acel înger întunecat,încercând să râdă