Epilog (I)

65 4 0
                                    

După ce corpul nepoatei sale mai mici e găsit îngropat pe un deal din zonă, la două săptămâni de la dispariţie, Eric pierde noţiunea timpului şi a spaţiului. În următoarea zi, corpul lui atârnă în nucul din curte. A făcut singurul lucru de care mai era în stare şi unicul care i-ar curma durerea pentru vecie.

— Iartă, Doamne, roabele tale, Carolina şi Eric, pentru toate greşelile pe care le-au făcut cu sau fără voie, şi lasă-i să stea de-a dreapta Ta.

Corpul Laviniei nu avea să mai fie găsit vreodată, dar toată lumea ştia că fata nu mai e vie. E ca şi cum azi, în ultima zi a lunii mărţişorului, lumea îşi ia adio şi de la tânăra adolescentă.

— Primeşte-i, Doamne, în împărăţia Ta, aşa cum şi ei te-au primit în sufletul lor până în ultima clipă.

Carla n-a mai fost deshumată pentru că judecătorul nu a fost convins să încuviinţeze acţiunea, dar ar fi în zadar. Nu există urme care să dovedească o crimă.

— Şi iartă-l, Doamne, pe robul Tău Eric pentru gestul săvârşit în clipele finalele ale vieţii lui aici, printre muritori.                                                    

Familia Day nu mai există acum pe acest pământ, ci undeva departe, unde un psihopat nu-i mai poate atinge.
Totuşi, cei adunaţi la această înmormântare dublă nu vor avea linişte până nu-l vor găsi pe criminalul fetelor, chiar dacă acest lucru înseamnă o viaţă.

Femeile din familia DayDonde viven las historias. Descúbrelo ahora