Am iesit pe usa din spate,
Doar pentru a nu face galagie.
Zumzetul albinelor se auzea din ce in ce mai tare
Cu cat ma apropii mai mult de ea.
Ea e aleea cu pomi,
Calea alba a incantarii,
Draguta era putin spus pentru a o descrie,
Era de-a dreptul mirifica.
Era primul lucru pe care il vedeam
Si nu aveam nevoie de imaginatie pentru a-l infrumuseta.
Observatia naturii umane.
O transform intr-o poveste realista.
Un cires mare imi apare in cale,
Un ciresc mare in care sa-mi petrec noaptea.
Ar fi minunat
Sa dorm intr-un copac.
Plin de flori albe,
In lumina lunii,
Cu o mireasma aparte,
Cu pasari care ciripesc,
Comunicand intre ele,
Sa fii atent la frumusetea naturii,
Sa uiti de tot ce e negativ,
Sa fii doar tu acolo,
Alaturi de ea, natura
Profitand de momentul dat,
Imaginandu-ti-l la nesfarsit,
Fiind un moment etern.
