Tot ce e scris dispune mai devreme sau mai tarziu de o introducere,iar de cele mai multe ori aceasta expozitiune isi plaseaza locul la inceput ,ca sa zic asa..putin pleonastic.Multi oameni sunt obisnuiti,ca sa nu zic plictisiti de acest clasicism si tocmai de aceea regizorii fac in asa fel incat in filme de multe ori tu esti cel care dezleaga detaliile introductive strand innodate.Eu in schimb nu sunt un regizor,mi-as dori sa devin unul,si datorita statutului simplu si neinsemnat de elev, nu pot iesi din cotidian pentru a va oferi o explicatie, o introducere prea interesanta,ascunsa printre scenele de drama,comedie sau actiune.Eu va voi prezenta totul ca la carte,"mura-n gura".
Ceea ce urmeaza sa va marturisesc are sa trezeasca probabil multe pareri cum ca doi copii,in adevaratul sens al cuvantului ,nu pot sti ce inseamna "dragostea".Sincer,chiar eu nu cred ca pot spune ca de la inceput a fost o dragoste intensa.A fost un sentiment puternic de atasament,de nou,de placere fata de o persoana care iti seamana din multe puncte de vedere.Nu voi afirma niciodata insa faptul ca intre noi a fost vorba doar de o pura prietenie.Iar atunci cand ne-am soptit printre respiratii repezi "Te iubesc"...Ei bine,atunci am gandit bine ce inseamna aceste doua cuvinte,nu le-am aruncat precum spui "buna ziua" sau "ce faci?";nu precum unii copii din ziua de azi le rostesc fara ca acestea sa aibe nicio legatura cu realitatea.Parca unii le apuca din neant cu monotonie,deci din obisnuinta,din reflex si le adreseaza unor persoane pentru care nu simt nici macar pe sfert precum zic.Si e trist...
Acum insa totul e limpede ca apa de izvor,mi-e clar si evident faptul ca intre cei doi copii,dar nu in adevaratul sens al cuvantului,este vorba de o dragoste intensa.Din pacate insa nu stiu cat timp mai pot spune asta,daca nu cumva s-a dus si acel timp,intrucat doar eu am ramas aici,in camera de fotografii,iubind...
17 NOIEMBRIE 2008.
Am facut cunostinta cand eu eram clasa aV-a.El era cu un an mai mare,lucru are ma atragea atunci,chiar si acum.Pe timpul ala imi purtam parul intr-o coada impletita,desi nu-mi statea niciodata bine pentru ca am parul foarte des.Aveam ochii negrii,acum sunt usor verzi,si categoric eram mult mai slaba,dar acum ma imbrac mai bine.Lucru care e cam evident din moment ce au trecut 5 ani,dar aia era moda atunci,n-ai ce zice.Nu-mi prea placea sa vorbesc cu cei mai mari ,intrucat aveam senzatia ca cei din clasa a VI-a erau..de 3 ori mai "smecheri" ca cei de varsta mea.Mi se pareau atat de maturi,de amuzanti..de tari.Cei din aVIII-a nici nu mai zic,parca erau de facultate.Dar asta nu era singurul motiv,ci nu-mi prea statea in fire sa ma bag in seama cu necunoscuti fara nicio legatura.Eram nerusinoasa,dar tacuta.Si cu toate astea,daca se lua cineva de mine fie ca era aV-a sau a VIII-a,tot ma luam la cearta cu el/ea.
Era Noiembrie,pe la mijloc,si desi nu era inca iarna,afara ningea.Si nu stiu exact de ce imi amintesc asa,dar mereu am senzatia ca fulgii erau roz,exact ca... vata de zahar.Asta probabil pentru ca aproape in fiecare zi la scoala inainte sa se intunece complet,cerul parea rozaliu.Aveam o caciula foarte urata pe cap,un fel de basca si in picioare niste cizme de cauciuc gri.El era la poarta scolii,astepta probabil pe cineva sa-l ia ,era rezemat de plasa din sarma de la sectia de politie de langa.M-am uitat la el printre fulgii de zapada.Eram numai noi doi care asteptam.Restul copiilor erau vis-a-vis si aruncau cu bulgari de zapada in speranta ca vor nimeri vreun profesor.Eram numai noi doi,care asteptam,si bulgarii de zapada care fugeau pretutindeni.Avea nasul rosu si isi sufla aer cald in maini.Era intuneric,dar tot mi-am dat seama ca are ochii verzi si parul mai deschis la culoare.Era..dragut,dar pe atunci mai toti baietii mai mari decat mine mi se pareau asa.Totusi el era parca mai dragut decat dragutii.Si era atat de incruncat...Dar daca stau sa ma gandesc mai tot timpul sta incruntat.Se crede mai sexy probabil...chiar e.Eu stateam "ca un ratat de bobocel speriat ca intarzie tati" cu mainile in geaca si clantaneam din dinti de frig.Imi era atat de rau,ma dura spatele si tremuram necontrolat.Imi venea sa plang atat de tare , dar imi era rusine ca va veni o masina si ca din cauza farurilor ma va vedea cineva.Si uasc sa ma intrebe lumea de ce plang,ca ma apoi tot ce pot sa scoata din capul ala sec sa fie "Oh,imi pare rau" sau "Hai,linisteste-te".
