Lupte interioare

XXVI - Două refuzuri şi o dispariţie

        Dimineaţa când ea se întorcea din pădure, de la alergat, îşi văzu soţul, ieşind din casă, pregătindu-se să urce în maşină, pentru a pleca la birou. Dorind să-l anunţe de planul ei, îl strigă tare pentru a se face auzită, fiind o distanţă destul de mare între ei. Acesta auzind-o, o aşteptă destul de vesel, când o văzu că aleargă spre el.

        - Bună dimineaţa! îi zise ea cu răsuflarea tăiată din pricina alergării.

        - Bună dimineaţa! răspunse el cu un zâmbet larg. Observ că te ţii excelent de promisiune. Acum nu mai fugi de mine, ci fugi după mine. Îmi place, continuă el să glumească.

        - Ha, ce glumeţ eşti! Niciodată nu mi-a plăcut înfumurarea ta, însă în dimineaţa aceasta îmi este şi mai antipatică şi găsesc că a cam depăşit limitele cuvenite. Apoi, nu te-am strigat ca să-ţi ascult satisfacerea ta şi glumele tale atât de inspirate, avute în această dimineaţă, îl informă ea cu o supărare evidentă, ce contribuia la un amuzament şi mai mare al lui Fabio.

        - Dar de ce ai alergat spre mine, atunci?

        - Vreau să-ţi spun, că aş vrea să plec la Predeal, la sfârşitul acestei săptămâni, mai exact aş dori să plec chiar azi.

        - Îmi pare rău, dar nu se poate, pentru că weekend-ul ăsta sunt foarte ocupat şi nu putem merge, răspunse el ferm, abandonându-şi surâsul glumeţ.

        - Pot pleca singură fără nicio problemă, nu văd niciun motiv pentru care eu aş depinde de programul tău.

        - Singură?! întrebă el surprins.

        - Da, singură, cunosc drumul, zise ea uşor înţepător.

        - Sunt sigur de asta, însă nu voi permite să pleci singură sau mai bine spus, fără mine.

        - Poftim! De ce?

        - Pentru, că nu! Când voi putea eu, vom merge împreună, însă nu vei pleca singură. Dacă vrei, putem trimite unul dintre şoferi la Predeal, să o ia pe mama ta şi va veni ea în vizită la noi.

        - Fabio, ştii foarte bine că ea nu poate veni, din pricina pensiunii. Tocmai de aceea, sunt decisă să plec eu, în ciuda împotrivirii tale.

        Şi cu hotărâre Athena trecu pe lângă el, pentru a intra în casă, considerând că nu mai era nimic de spus între ei, însă Fabio o prinse de braţ şi o întoarse din drum, devenind supărat de neascultarea ei, îi spuse cu autoritate:

        - Ba nu vei pleca, dacă aşa spun eu, să fie clar!

        - Şi ce vei face? Mă vei ţine aici cu forţa?

        - Aş putea face şi asta, am atâţia oameni care păzesc casa, încât ar putea să te păzească şi pe tine şi cu un simplu ordin de-al meu, n-ai mai ieşi nici măcar din casă. Iar până la Predeal cu siguranţă n-ai ajunge, însă prefer să rezolvăm situaţia asta pe cale amiabilă, ca doi adulţi, o informă el foarte autoritar, privind-o cu niște ochi furtunoși.

        - Nu înţeleg, de ce nu eşti de acord, mi-ai spus că pot merge la Predeal când doresc şi de câte ori doresc? îl întrebă ea cu un glas blând, în pofida severității soțului ei și cu o privire cu ajutorul căreia își arăta dezamăgirea.

      - M-am răzgândit şi pentru că nu vreau să pleci singură, în plus, sâmbătă seară suntem amândoi invitaţi la cină, la Marius acasă.