Căderea îngerilor

Prolog

Stăteam uitându-mă pe cer. Afară era noapte. Stelele străluceau puternic, iar fulgii de zăpadă erau peste tot. Da, era iarnă, era frig. Doar eu puteam sta pe vremea şi la ora asta afară, doar în nişte blugi, o bluză şi un hanorac. Dar nu îmi păsa. Eram înconjurată de copaci lipsiţi de frunze, dar zăpada le readuce frumuseţea. Pentru mine, pot spune că, pădurea era locul meu. Doar al meu. Mai ales noaptea. Adoram să fie întuneric şi să ştiu că sunt înconjurată, că nu scap de copaci. Adoram să ştiu că unii oameni le e frică să meargă în pădure, mai ales singuri. Dar eu adoram. Îmi pierdeam orele aici, chiuleam de la şcoală ca să vin în pădure, doar că să fiu singură. Eu, pădurea şi gândurile mele. Amintirile mele, emoţiile mele. Îmi era bine. Îmi rezolvam singură problemele, necazurile, mă făceam singură să râd, mă binedispuneam şi scăpam de tristeţe. Eram singură. Toţi mă credeau o ciudată. Dar pădurea e cu mine. Eu sunt cu mine. Gândurile sunt cu mine. Dar şi muzica la fel. Muzica. Era una dintre cele mai importante lucruri care le făceam. Să ascult muzică. Face parte din mine. E una cu sângele meu. La fel şi pădurea. Şi tot ce conţine ea. Dar revenind, nu mă pricepeam să cânt. Eram afonă, dar când ascultam melodiile mele preferate, tot cântam, chiar dacă suna oribil şi probabil cineva dacă mă auzea, îmi înfigea cuţitul în gât, doar ca să nu mă mai audă. Dar e în regulă. Asta se întâmplă zilnic. Oamenii se uită ciudat la mine. Se uită cu ură. Dar eu tot le zâmbesc. Doar ca să le fac în ciudă. Nu îmi pasă. Sunt puternică. De una singură mă descurc. E ok. Sunt bine. Încă vie. Şi totuşi, uneori nu mă bucur de asta. Uneori simt că vreau să mor. Îmi doresc asta. Dar după îmi amintesc că aş face oamenii fericiţi. Probabil aş face un bine. Şi nu vreau asta. Vreau să sufere. Să fie geloşi pe mine. Pe nimicul care îl am. Dar că trăiesc. Şi asta fac tot timpul. Întotdeauna mă gândesc la asta când stau noaptea, în pădure, uitându-ma pe cer, la lună, la stele. Se pare că altceva nu am ce face. Dar e ok. E frumos, e simplu, mă bucură.