Un zâmbet cufundat într-o singura emoție...
Poate dacă aș fi prin regret Arabia pustie,
Aș putea să-mi cânt a nopții melodie.
Apoi, înăbușit de strigăt, urmându-mi visul:
Îmi voi blestema Tăcerea, plânsul
Și durerea...
Tu, gură fără putere de rostire:
- Diavol ce trăiește în răbdare -
Te voi urma până la sfârșitul zilei,
a nopții și a milei.
Până ce clipa morții va fura credința,
împreună cu voința,
Nelăsând nici suferința.
Și te voi regăsi între limbile ascuțite.
Tu, Diavol tăcut, fără putere de rostire.
Prin iluziile nebune ale clipelor amuțite,
În cadranul timpului, fără cale de ieșire.
Tu, gură fără putere de rostire:
- Eu, cel ce trăiește în răbdare -
Mă voi urma până la sfârșitul zilei,
a nopții și a milei.
Până ce moartea îmi va răcori setea,
Și o voi îmbrățișa drag, primindu-i sfetea.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Poezie pentru evennt-ul creat de echipa astrowatt pierian vivre, editia a doua, saptamana a treia.
Prompt nr. 15
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
