O de la O!ga (18+) [PUBLICATĂ]

Capitolul 1

Răzvan

18 Decembrie

- Să te îmbraci gros, Răzvan, știi că în familia Alexe toți suntem sensibili la frig, ascult veșnica dădăceală a mamei în timp ce degetele îmi dansează pe tastatură.

- Da, mamă, așa am să fac, mormăi în microfonul căștilor, concentrându-mă cu greu la codul pe care trebuia să îl termin acum trei zile.

- De ce am impresia că nu mă asculți, copile?

Va veni o zi când femeia care mi-a dat viață va accepta că am trecut deja de 30 de ani, dar acea zi nu este cea de astăzi...

- Lucrez, mamă. Putem vorbi mai târziu?

Bombăne câteva secunde ceva neînțeles, apoi oftează dramatic.

- Bine, dar să nu uiți...

- Să mă îmbrac gros, da, știu.

De parcă aș ieși undeva până nu termin blestematul ăsta de proiect.

Sau da?

Am nevoie de o nenorocită de pauză, altfel ochii îmi vor sângera în curând. Deja liniile de cod îmi joacă țurca pe retină făcându-mă să clipesc mai des ca o domnișoară plecată la agățat.

Aș putea să torn două degete de Bourbon și să mă fac comod pe canapea, dacă aș avea una, dar, cum m-am mutat acum o săptămână, este evident că nu dețin așa ceva... deocamdată. De fapt nu am nimic în imensitatea asta de apartament în afară de birou, mobila de bucătărie, care a fost inclusă în prețul de achiziție, și salteaua pe care dorm.

Sunt înconjurat de munți de cutii de carton și, dacă n-aș locui într-un Penthouse nou-nouț de jumătate de milion de Euro, probabil că mi-aș plânge și eu de milă, la halul în care trăiesc.

Dacă stau bine să mă gândesc nici sticla de Bourbon nu știu pe unde e în toată harababura asta.

Bine că am avut prezența de spirit să nu îi spun mamei că m-am mutat, altfel cred că era în stare să se teleporteze de la Oradea, nu înainte de a informa tot neamul Alexe de noua realizate a băiatului său.

Ah, la dracu'! Jacuzzi și terasă mi-au trebuit mie! În rest le aveam pe toate. Mi-am luat casă cu trei băi, de parcă m-aș căca în toate de-o dată.

Cred că ăsta este ultimul sfat al planificatorului financiar pe care l-am luat în considerare. Nu mai înghit nici o sugestie proastă de acum în colo. De când am vândut aplicațiile alea blestemate toată viața mi s-a întors cu susul în jos. Mi-e dor de camerele de la cămin și de agitația studenției.

Mă ridic mecanic de pe scaunul de birou și mă îndrept spre hol. Am nevoie să ies și să iau o gură de aer proaspăt și poate câteva guri de alcool.

Chem o mașină, îmi iau haina din cuier și pășesc în liftul privat în oglinzile căruia abia mă mai recunosc. Zici că tocmai am ieșit dintr-o peșteră. Trebuie să am grijă să merg în lumină altfel, un bărbat de 1,94 metri, netuns din evul mediu și cu barba lungă de-un cot, ar putea băga câteva babe în sperieți. Dacă îmi mai acopăr și juma' de față sub glugă asta e. Infarct garantat.

- Unde vă duc? mă întreabă cu plictis șoferul taxiului de îndată ce mă instalez pe bancheta din spate a mașinii mirosind puternic a fum de tutun.

Rămân pe gânduri pentru o clipă privind la străzile înghețate ale Bucureștiului, apoi hotărăsc să mă las pe mâna hazardului.

- Du-mă undeva pe Decebal. Oriunde. Vreau să beau ceva în liniște.