I can't...

18

-La naiba, Isa. Sunt sigura ca ai innebunit. Ofteaza Kat catre mine in timp ce ne indreptam spre cantina.
-Daca a-i fi mai explicita...
-Am auzit ca ai fost cu Carter aseara...
-Asa, si? In care parte am innebunit?
-Nimic nu iese bine cand o fata se intalneste cu el. Kevin are o sora. Si ea s-a intalnit cu Carter. Dupa cateva zile, fata a fost de negasit. Nici acum nu stim unde este. Poate e moarta...
-Acuma tu esti cea nebuna. Spun si ne asezam la o masa libera.
-Iti vreau doar binele. De ce nu iesi cu Kevin? Sunteti de varste apropiate...
Cand imi ridic privirea din farfurie, il vad pe Kevin intrand cu Linda in cantina, tinand-o de dupa umeri.
-Nu ma vad cu Kevin pentru ca nu e serios. A zis ca vrea sa ramanem prieteni, doar ca el sa poata fi cu Linda? Spun si Kat isi da ochii peste cap.
Nu ma mai poate convinge nimeni acum ca ar trebui sa ii ofer o sansa lui Kevin pentru ca stiu ca nu merita. Nu pot fi cu un barbat care nu si-o poate tinea in pantaloni nici macar pentru o clipa.
-Treaba ta...Sper doar sa stii ce faci.
Imi termin mancarea din farfurie si astept dupa Kat. Uneori am impresia ca face asta dinadins, insa stiu ca ea nu se prea grabeste deloc.
In cele din urma, ne ridicam de la masa si ii prind privirea lui Kevin asupra mea. Parca ar incerca sa imi comunice ceva, insa ies din cantina fara a merge sa ii salut macar pe prietenii mei.
-Si? Cum e Carter? V-ati sarutat? Sparge Kat tacerea si eu rosesc imediat.
-Carter e un gentleman, si pe langa asta e si matur, asa ca scoate-ti din cap toate intrebarile stupide pe care vrei sa mi le pui. Spun si ma indrept spre sala mea de clasa.
-Tocmai pentru ca e matur...Iti dai seama ce stie sa faca in pat? Striga ea in timp ce iese din liceu si eu ma crispez.
Cine s-ar fi gandit ca barfele circula atat de repede? Dar totusi...Kat are dreptate. Nici nu vreau sa ma gandesc cum saruta macar, d-apoi ce stie sa faca in pat. Ok...Mancarea e de vina. Eu nu gandesc asa. Nu dupa ce s-a intamplat cu Jack...
Pare ca sunt bine si sunt fericita, sau incerc sa fiu curajoasa, dar adevarul este ca mi-e frica. Mi-e teama ca nu voi putea avea o relatie cu cineva sau chiar daca as avea o relatie...Mi-e teama ca nu vom putea face dragoste. Cred ca ar fi cazul sa ma concentrez la altceva, nu la trecutul meu sumbru. As putea sa ma concentrez la faptul ca sora lui Kevin-despre care nu stiam- nu mai este de gasit din cauza ca s-a vazut cu Carter. Cu toate ca sunt sigura ca acesta a trimis-o la puscarie din cauza ca a aflat ceva despre ea.

Orele s-au terminat si ies din cladire aranjandu-mi mai bine rucsacul in spate. Cand ajung in parcare ii observ pe Kevin impreuna cu gasca sa vorbind cu Carter. Ma aplec usor si ma ascund printre masini, furisandu-ma putin mai aproape de ei ca sa aud despre ce vorbesc.
-...in seara asta. Spune Carter din masina lui.
-Nu mai particip la nimic daca m-ai apari aici. Spune Kevin si e vizibil destul de nervos.
-Nu ma intereseaza iesirile tale. Eu sunt cel care iti transmite deciziile luate de seful cel mare, pe care eu nu il cunosc dar se pare ca tu stii cine e.
-Bine! Participam...doar nu mai veni aici. Crezi ca Belle o sa-ti cada in plasa si va accepta sa o conduci pana acasa?
Carter a venit pana aici doar pentru mine? Asta e...ciudat.
-Nu urmaresc nimic. E prea tanara pentru mine. Spune si porneste masina plecand.
Deci am avut dreptate...Nu este interesat de mine pentru ca e mult mai in varsta decat mine. Decid sa ma furisez sin nou pe unde am venit ca sa nu fiu prinsa si o iau la pas pana acasa gandindu-ma la prea multe lucruri pe care n-as avea cum sa le inteleg.
Cand ajung acasa, intru direct in camera mea si ma scap de hainele de pe mine, imbracandu-ma cu o rochita care mai mult e un tricou mult prea mare si prea larg, dar asta este pijamaua mea si cum nu am de gand sa mai ies sin casa...E perfecta.
-Hey, scumpo. Cum a fost azi? Spune tata intrand in camera.
Am ales sa renunt la faptul ca nimeni nu mai stie sa bata la usa in casa asta.
-Toti au aflat ca am fost cu Carter...Uneori imi doresc sa muteasca toti daca vor sa barfeasca despre orice nimic.
-Lasa-i vorbeasca. Inseamna ca sunt gelosi pe ce e al tau.
-Cum merge treaba cu Carter?
-Nu. Nu vom discuta despre asta.
-De ce nu? Am impresia ca este subacoperire degeaba.
-Isabelle...
-Nu mai pun nicio intrebare, doar...Daca vorbesti cu el spune-i ca poate il pot ajuta.
Tata doar afirma din cap apoi pleaca din camera mea, lasandu-ma sa invat si sa fac teme pana cand adorm.