Jisung intră în casă, își pune încălțămintea la o parte, agață umbrela de cuierul de pe hol și merge în bucătărie.
- Aish, fiule, ești ud leoarcă! Du-te și fă o baie caldă, că altfel o să răcești., oftă doamna Han, destul de îngrijorată. Să vi să mănânci ceva după.
Jisung își aruncă ghiozdanul pe canapea și merse direct spre baie.
Învârti cheia și începu să își descheie nasturii de la cămașă, fără să își dea seama că, defapt nu era singur.
- Yyah, Jisung, nu vrei să te ajut să te dezbraci?
Imediat, ochii lui Jisung se făcuseră cât două cepe. Fără să mai stea pe gânduri, se repezi spre ușă pentru a o deschide, dar degeaba.
Era încuiată, iar ca prin magie, cheia dispăruse.
- Aish, la naiba cu tine azi!, murmură Jisung, lovind ușa. Ma-
Dar imediat fantoma își lipise palma de gura băiatului, lăsându-se ușor pe el.
- Nu ai de gând să taci?!, întrebă fantoma, cu un ton destul de dur, care îl speria pe Jisung până la lacrimi.
Tipul își dădu ochii peste cap, îndepărtându-se de Jisung.
- Da, știu, poate am început cu stângul, dar mai avem timp să reglăm asta., spuse fantoma plictisită. Eu sunt Lee Minho.
Acesta întinse mâna spre Jisung, destul de politicos.
- H-Han Ji-Jisung.
Pe când Jisung voia să îi întoarcă gestul, Minho își trase mâna și o duse direct în propriul păr, rânjind ca un șmecher.
Băiatul doar îl privea confuz. După atâția ani de chin pentru Jisung... Fantoma doar îl fraierește și își aranjează părul?
- Tch, nu te uita așa la mine. Mă privești de parcă ai văzut o fantomă sau ceva., începu fantoma, abținându-se cu greu să nu râdă.
- Atunci nu ești o fantomă? Sunt eu nebun oare?, se întrebă Jisung, intenționând să își plimbe mâinile pe corpul fantomei.
Cum era de așteptat, fantoma l-a plesnit peste mâini.
- Yah, vrei să mori?! Ține-ți mâinile acasă., îl amenință Minho, determinându-l pe Jisung să facă niște pași în spate.
Momente de tăcere.
Jisung nu știa ce să mai spună. Deja se simțea înghețat. Chiar avea nevoie de o baie fierbinte, după cum doamna Han i-a sugerat.
- Uhm, scuze dar... Vreau să fac baie. Poți te rog să pleci?, întrebă Jisung, cu speranță în suflet.
- De ce? Suntem amândoi băieți. Avem aceeași chestie., spuse Minho fără ezitare, analizându-i corpul lui Jisung.
Băiatul oftă zgomotos, având o expresie tristă de cățeluș pe chip. Absolut nimeni nu îi putea rezista.
Minho clipi des, în timp ce avea atenția îndreptată spre chipul frumos al lui Jisung.
- Of, bine, o să stau cu spatele., spune, dându-și ochii peste cap și așezându-se pe covorașul pufos de pe gresie, cu spatele la cadă.
- Ai putea pur și simplu să pleci... Nu e ca și cum suntem prieteni și am putea vorbi despre politică sau școală., îl informă Jisung, dându-și cămașa și tricoul alb jos.
Minho tresări mirat, astfel că se întoarse brusc spre Jisung, care își acoperea partea de sus pentru a nu fi văzut de Minho.
- Cum poți să spui asta?!, se răsti fantoma. Eu care credeam că însemn ceva pentru tine..., spuse acesta, prefăcându-se că plânge. Am petrecut atâta timp împreună... Și pentru ce?
Minho se ridică și îl rănit pe Jisung, care era de-a dreptul speriat.
Până la urmă, Minho e o fantomă și nimic mai mult. Se aștepta să fie ucis sau posedat în orice clipă.
- Chiar mă doare inima din cauza cuvintelor tale, Jisung. Ești rău. Ești un monstru.
Jisung înghiți în gol, privindu-l confuz și speriat pe Minho.
Fantoma era amuzată de Jisung, așa că doar se strâmbă la băiat și dispăru.
Acum, lui Jisung îi era frică să facă baia lungă și fierbinte pe care și-a propus-o.
Acesta doar și-a dat pantalonii și lenjeria jos, a sărit în cadă, s-a clătit cu apă fierbinte și a ieșit repede.
Intră în cameră și își dă halatul jos, urmând să se îmbrace cu pijamalele sale albastre. Nu mai avea răbdare să își usuce părul, așa că doar își aruncă un prosop pe cap și aia era. Își luă telefonul și se puse jos, sprijinindu-se cu spatele de marginea patului.
- Vai, vai, Jisung. Tu știi ce mătreață faci dacă nu îți usuci părul cum trebuie? Chiar ești un idiot.
Minho îl plesni ușor peste cap, luând prosopul și urmând procedura.
Jisung nu mai avea cuvinte. Dacă ignorăm că Minho iar a apărut neanunțat, faptul că acum îi usucă părul e destul de... Suspect. Și drăguț în același timp, trebuie să recunoască.
- De ce mama naibii ai făcut asta?, întrebă Jisung, dându-și capul pe spate.
- Am făcut ce?, îl tachinează fantoma.
- Știi tu... Mi-ai uscat părul. De ce?
- Vreau să fim prieteni.
- Nu.
A/N: Chiar că Jisung e cam rău.;( 800 și ceva de cuvinte. Vai. Sunt surprinsă.
Necorectat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
