Crinul alb

1.

Maria se învârtea entuziasmata in fața oglinzii, cu toată naivitatea celor 13 ani ai ei. Primise o rochie fără mâneci din mătase albastra de la mama ei pentru petrecerea de ziua ei. Țopăia nerăbdătoare și i se părea că arată mai matura. Trebuia neapărat mai matura. Cristi avea deja 17 ani și cu siguranță nu ar fi bagat-o in seama daca se comporta ca o puștoaică. Nu-l mai văzuse de doi ani și avea în stomac tot felul de senzații ciudate. Așa că mancase mai multe dulciuri decât de obicei și acum era plină de energie.

Claudia ciocani ușor la ușă și intră să o admire pe sărbătorită. Parul lung i se odihnea frumos pe spate și strălucea sub lumina ce pătrundea în camera ei pictata până nu demult cu personaje Disney. De când aflase că vine și Andreea cu Cristi la ziua ei, se rugase de mama ei să schimbe totul în camera. De parcă i-ar fi permis cineva lui Cristi sa intre în camera ei! Bineînțeles că Maria, in naivitatea ei, nu-și dădea seama că ar fi ceva rău. Nu mai erau niște copii și din câte auzise Claudia despre Cristi, era groaznic de infatuat, îi plăceau cluburile și femeile, lucru care o făcea să dorească să îl văd cât mai departe de fetița ei, un copil pe lângă el.

- Mami, cum arat?

Claudia îi zâmbi încurajator și o privi cu dragoste. Era o fată frumoasă, cu un caracter minunat, doar că lumea în care trăiau era alcătuită din aparente. Maria era grăsuță pentru vârsta ei și ochelarii cu lentile groase îi ascundeau ochii de un albastru ca cerul. Nu mai văzuse la nimeni un zambet atât de cald. Era prietenoasa cu toată lumea și știa să încurajeze pe ceilalti.

- Ești frumoasă, iubito! Sa tii minte mereu asta, indiferent de părerea unora sau altora.

- Mami, a venit?

Claudia dădu ochii peste cap auzind-o, știind deja la cine se referă.

- Nu încă. Lasă-mă să-ți pun și funda asta albastra in par.

- Nu, nu, in niciun caz. De acum sunt domnișoară. Funda asta e pentru copilite .

- Offf, Doamne, ce idei ai!

Poarta vilei se deschise și o mașină mare, neagra pătrunse pe aleea împrejmuită de flori multicolore. Maria se ocupase de toată treaba întrucât era pasionata de grădinărit.

Maria se repezi la fereastră și pândi sa vadă cine coboară. De cum o văzu pe Andreea, se îndepărtă emoționata de geam și o apucă de maini pe Claudia.

- Mami, a venit! Nu vrei să mă dai cu un pic de ruj, te rog?

- Maria, opreste-te! Fii reală, scumpo! Nu incerca sa te prostești doar ca s are placa mai știu eu cine. Hai sa coboram!

Claudia îi luă mâna tremurândă și o conduse spre scara care dădea în holul de la intrare. Mariei îi tremurau groaznic picioarele și se strădui să coboare încet scările, dar când tocmai crezu că scapă și de încercarea asta, se împiedică la ultimele trepte și căzu în genunchi. O mână puternica, cu o brățară groasa de argint având simboluri de cranii o apucă hotărât de mâini și o prinse apoi de talie vrând să-i redea echilibrul. Când ridică privirea, plonja în ochii de un verde smarald al băiatului visurilor sale, cel după care oftase ani de zile și care era în sfârșit lângă ea. Numai că nu mai era nici urmă de băiat în el. Era foarte înalt și bine făcut, cu brațele tatuate, iar în ochii lui, Maria citi o încredere care ei îi lipsea cu desavarsire.

- Ia uite-o pe sărbătorită! La multi ani, Maria! Ii zise el, apoi îi zâmbi șmecherește.

Stomacul Mariei începu să se contracte și abia respira. Își simțea obrajii arzând și nu mai auzea nimic în jur.

- Buna, Cristi! ii zise pe o voce gâtuită, apoi văzu negru in fata ochilor.