II. Șoapte

19 6 4
                                    


La umbra unui măceș bătrân
În brațe aș vrea să te strâng,
Dor fiindu-mi d-ale tale buze
Ce în poeme mi-erau muze. 


Deseori când te sărut,
Parc-ar fi un vis plăcut,
Pierd sensul cuvântului,
Şi noțiunea timpului. 


Mi-amintesc de prima dată
Cum privirea ta blândă, toată,
Mi-a înfiorat plăcut trupul
După ce ți văzusem chipul.


 
Cu tine visez la cer şi stele,
Primăvară, rândunele...
Tu şi eu... şi un destin,
Inima ta s-o alin.


 
Doar buzele tale
Fură sărutări letale,
Ușor înfruptându-mă din ele
Știind că devin ale mele. 


Drumul tău cu drumul meu,
Împreună mai mereu,
Eşti raza mea de dimineață,
Ce alungă frig şi ceață. 


Într-o extremă plăcere
Lângă tine nu-i durere,
Doar să îți deschizi palma
Și-ți dau apoi inima mea. 


Tu la suflet mă-ncălzeşti,
Când e frig mă înveleşti,
Nu simt frică, nu mă tem,
Şi prin vis am să te chem.


   Duet realizat împreună cu onlyundermoon. Vreau să îți mulțumesc pentru implicare și pentru propunerile pe care mi le-ai făcut legate de duet, deoarece două talente adunate sunt egale cu fabulos. Ceea ce se poate observa și din acest duet superb. Eu ador aceste versuri și conexiunea dintre două extreme frumoase pe care am creeat-o împreună și sper că acesta nu v-a fi ultimul duet.

Duet poetic sub clar de Lună 🌙 𝕺𝖒𝖓𝖎𝖆 𝖛𝖎𝖓𝖈𝖎𝖙 𝕬𝖒𝖔𝖗Where stories live. Discover now