Dupa ce April a fost prinsa cu lanturi de tavan, lasata doar in pantaloni scurti si sutien, " sefu" s-a facut nevazut, lasandu-l pe Andrew sa isi vada de " animalul de companie".
-Iti e foame? intreba Andrew incercand sa o atinga. Inainte ca degetele lui ii simta pielea fina, April s-a ferit.
-Stiu ca nu ma placi dar trebuie sa mananci. continua el.
-Nu imi mie foame! marai April, incruntandu-se la el.
-Nu ai mai mancat de mult! Sigur iti este foame.
A luat o bucata de paine de pe masa apropiind-o de buzele ei. April a ezitat un moment, dar la cat de infometata era a acceptat bucata de paine.
-Ceva mai consistent nu ai? intreba ea inghitind repede painea.
Andrew a zambit stramb luand o bucata de salam indreptand-o spre April, care a luat-o repede cu dintii bucurandu-se de gustul carnii.
-Imi e sete, sau ce,apa nu am voie? spuse April sagetandu-l cu privirea pe Andrew.
-Ba da! a luat un pahar de pe masa apropiindu-se de ea.
-Mersi. a inganat April uitandu-se in jos.
-Nu ai pentru ce.
Dupa cateva minute in care linistea s-a asternut peste cei doi, Andrew a spart tacerea intreband:
-De ce te-a adus seful aici?
April se uita la el incercand sa isi dea seama daca merita sa vorbeasca cu el. Il studia din cap pana-n picioare incercand sa nu piarda nici un detaliu. Era un baiat inalt, mult mai inalt decat ea asta era sigur. Avea un par blond nu foarte lung, cu un breton care ii intra in ochii albastrii.Nu parea sa aiba mai mult de 16 ani.
-Am fost rapita. raspunse ea intr-un final.
-Mai exact!
-Nu stiu, pur si simplu m-au rapit din mall. Mai mult de atat nu stiu. Dar tu? Nu pari un baiat rau.
-Eu am o poveste lunga.
Inainte sa raspunda, seful intra in camera urmat de cele doua matahale.
-Ce faci Andrew, ti-ai hranit catelul? intreba seful incepand sa rada. Avea un ras mizer plin de ironie si suprematie. Se considera superior, iar April nu suporta persoanele care se cred superioare.
***
Ty se invartea in camera tinandu-se cu mainile de par incercand sa gaseasca o solutie. S-a trantit in pat privind absent tavanul. Ce putea face? Cum o putea ajuta? Cine il putea ajuta? S-a intors pe burta gandindu-se la colegii lui de liceu. Care dintre ei dorea sa se faca spion? Sau macar un detectiv. A inceput sa ii numere pe degete ajungand la ultimul. Mai exact ultima, era colega lui bruneta din clasa. Fata care ii studia pe toti si le nota comportamentul intr-un caiet. Toata lumea o considera o ciudata dar lui ii placuse. A luat telefonul de pe noptiera cautandu-i numarul in agenda. Dupa ce a apasat pe butonul " Apelare" si-a pus telefonul la ureche rugandu-se sa ii raspunda.
-Alo? raspunse intr-un final ovoce de fata.
-Alo, Emily? Sunt Ty!
-Buna Ty ma bucur ca ai sunat.
-Si eu ma bucur ca ai raspuns. Uite ce doream sa te intreb, am niste mici probleme dar as vrea sa le discutam fata-n fata, vrei sa ne vedem la cafeneaua din colt in jumatate de ora?
-Sigur, ne vedem acolo.
Dupa ce a inchis telefonul, Ty a inceput sa se pregateasca pentru intalnire.
In douazeci de minute, deja statea asezat la o masa jucandu-se cu un pai. Alesase o masa ferita de privirile curioase ale oamenilor. Nu dorea sa stie tot orasul ca sora lui mai mica fusese rapita de un mafiot insetat de sange. Pierdut in ganduri nici nu observa ca Emily s-a asezat deja in fata lui, privindu-l amuzata.
