My Boss' Son (Tradusă) - HS FF

Capitolul 6

Eram pe cale să ne comandăm ceva de mâncare când Harry a intrat pe ușă, cu un rânjet ce-i domina buzele, în timp ce se îndrepta către masa noastră, purtând o cămașă neagră, lejeră și niște blugi albaștrii închis. Ei bine asta e ceva nou. Nu l-am văzut vreodată purtând altceva înafară de negru. Se așează pe scaunul liber de lângă mine în timp ce îi salută pe ceilalți oameni aflați la masă, tatăl său aruncându-i o privire nemulțumită din capătul mesei. Harry îi face cu mâna subtil știind foarte bine că a întârziat. "Unde ai fost?" Îl întreb în timp ce mă uit peste meniu pentru ultima oară înainte de a mă decide. Domnul Styles se hotărâse să ne invite la o cină formală, cu ocazia celebrării noutăților despre Anglia. Aici se aflau aproximativ 30 de persoane, majoritatea fiind membrii ai consiliului. "Am fost ocupat." Răspunde Harry, iar eu îmi ridic privirea pentru a-l găsi zâmbind către meniul său. "Tipic." Oftez, căci nu îmi este greu să ghicesc ce a făcut. Harry râde scurt confirmându-mi presupunerea. Chelnerul ajunge în dreptul nostru, fiind timpul să comandăm. "Aș dori o friptură cu salată, vă rog." Zâmbesc către chelnerul tânăr care își notează comanda pe carnetul său mic. "Și eu la fel." Adaugă Harry, dându-i ambele noastre meniuri înapoi, băiatului cu ochi albaștrii. "Deci, cum a fost cu mama ta? I-ai spus noutățile?" Întreabă el odată ce chelnerul se întoarce la bucătărie. "A fost frumos și da, i-am spus, deși știa deja. Tatăl tău vorbise deja cu ea, întrebând-o ce aș crede despre oportunitate." Spune luând o gură de apă din paharul meu. Din câte mi-a spus mama suna de parcă D-l Styles nu i-a povestit nimic altceva decât lucruri bune despre mine, ceea ce bineînțeles că m-a bucurat. Este mereu o plăcere să știi că faci ce trebuie. Bineînțeles este că mama mi-a oferit permisiunea ei pentru a mă muta în Anglia, chiar dacă știu că îi va fi dor de mine mai mult decât orice și la fel și mie. "Deci, vii cu noi atunci?" Harry radiază în lumina difuză. "Da." Răspund eu, iar Harry pare a avea o privire încântată, înainte ca aceasta să se transforme în una oarecum răutăcioasă. "Ce?" "Oh, nimic. Doar mă bucur că vii și tu cu noi. Gândul de a nu te avea acolo să te enervez în fiecare zi îmi frânge inima." Își atinge inima sarcastic. "Pun pariu că Dan este fericit." Adaugă el, arătând discret cu degetul în direcția lui Dan care se află într-o conversație înflăcărată cu unul dintre manageri. Înainte să pot răspunde, domnul Styles ridică în fața tuturor și își lovește ușor paharul, făcându-ne pe toți să cădem în tăcere. El începe să țină un discurs despre cât de mult apreciază prezența noastră aici în această seară și ne mulțumește tuturor pentru contribuția noastră în creșterea companiei. După ce termină ajunge și mâncarea și nu aș putea fi mai încântată. Nu am mâncat toată ziua pentru că am fost mult prea ocupată cu treburile și comisioanele domnului Styles. Astăzi a fost ultima mea zi oficială de muncă, având în vedere că în următoarele 2 săptămâni mi s-a dat liber pentru a putea rezolva toate treburile legate de plecarea mea în Anglia și sunt recunoscătoare pentru asta deoarece altfel nu știu cum aș fi putut să organizez totul. Mici discuții sunt începute la masă atunci când toată lumea începe să mănânce. Înainte ca eu să o fac însă, îmi scot roșiile din salată și le așez pe marginea farfuriei. "Nu îți plac roșiile?" Mă urmărește Harry în timp ce continuu să caut printre legumele din salată. "Nu prea." Răspund eu, iar el începe imediat să le ia din farfuria mea și să și le bage direct în gură, oferindu-mi un mic zâmbet în timp ce o face. Îmi petrec restul cinei vorbind cu unul dintre managerii care stătea în fața mea. Îmi vorbește despre schimbarea din industria din ziua de astăzi, iar eu asist politicos la discuție chiar dacă nu am nicio cunoștiință referitoare la ce îmi spune. Este un tip de treabă, dar până la urmă mă scuz, căci se face târziu. "Eu voi pleca." Îi spun în șoaptă lui Harry în timp ce și el poartă o discuție cu un bărbat îmbrăcat într-un costum business.

"Pot să vin și eu?" Întreabă el de îndată ce mă ridic în picioare. "Ă, da, presupun. Nu ai condus până aici?" Întreb, fiind curioasă să aflu cum a ajuns aici. "Nu, mi-am lăsat mașina acasă la Tatiana." Zâmbește el răutăcios, iar eu aproape că vreau să îl lovesc în cap cu geanta. "Prea bine." Spun, luându-mi la revedere de la toată lumea, inclusiv de la domnul Styles, căruia i-ar plăcea să mă întâlnească mâine la el în birou. Harry și cu mine abia ieșim pe ușa restaurantului, când aud pe cineva strigându-mi numele. "Ella!" Cineva strigă din spate. Amândoi, atât Harry cât și eu, ne întoarcem pentru a-l găsi pe Dan îndreptându-se către noi. "Hei, ă... Ești încă disponibilă pentru vineri seară?" Întreabă el emoționat. "O, da, desigur. La 7, nu?" Spun puțin surprinsă deoarece am uitat complet că am tot vorbit cu el prin mesaje tot weekend-ul despre asta. "Mda." Zâmbește el, iar eu îi întorc politicos zâmbetul. "Ei bine, ne vedem atunci." Harry adaugă rânjind obraznic înainte să se îndrepte către parcare. "Oh, um... Ok" Se bâlbâie Dan, evident pentru că Harry glumește din nou despre participarea lui la cină alături de noi. "Ne vedem vineri." Spun aruncându-i un mic zâmbet înainte să îl urmez pe Harry, care mă aștepta lângă mașina mea. O descui cu telecomanda în timp ce mă apropii, iar el urcă imediat chiar înainte ca eu să o fac pe locul șoferului. "Ești atât de meschin." Spun în timp ce pornesc mașina, iar Harry râde pe locul său. "Nu mă pot abține. Arăta atât de supărat la gândul că eu aș putea strica mica voastră întâlnire." "Nu este o întâlnire." Îi spun încă odată. "Ei bine, el clar crede că este." Spune el, pornind radio-ul. Un cântec lent se aude inițial, dar Harry îl oprește imediat. Deschide torpedoul și scoate carcasa mea pentru CD-uri și pune unul mixat în player. "The man who can't be moved" a trupei The Script începe să cânte și îl văd pe Harry uitându-se la mine cu o privire dezaprobatoare. "Ce?" Întreb fără să îmi iau privirea de la drum. "The Script." Spune el pe un ton jos, rostind vorbele printre dinți. "Da." Spun și știu că va comenta despre gusturile mele muzicale. "Tu chiar asculți rahaturile astea?" Întreabă el, încă privindu-mă. "Da. Și nu sunt rahaturi." Spun, încercând să îmi păstrez calmul deși începe să mă irite. Ar fi trebuit să îi spun să meargă cu tatăl lui acasă. "Tipul ăsta vorbește despre o tipă după care va aștepta." "Și? Este drăguț." Spun uitându-mă la el, iar el se uită la mine de parcă aș fi spus cel mai patetic lucru pe care l-a auzit vreodată. "Și tu crezi toate lucrurile alea?" "Da, de ce nu? Este îndrăgostit de ea." Ridic din umeri, gândindu-mă la cât de frumos este din partea unui bărbat să își păstreze speranța pentru cea pe care o iubește cu adevărat. "Lucrurile astea nu se întâmplă cu adevărat, Ella." Oftează el, iar eu strâng mâinile pe volan. Ei bine nu în lumea ta poate! Vreau să țip la el, dar decid să nu o fac. Bineînțeles că nu crede în iubire. Nu l-am văzut niciodată să aibă o prietenă, el doar trece prin perioade scurte în care aduce acasă aceeași fată în fiecare noapte, dar asta nu durează decât câteva săptămâni. Nici eu nu am avut un prieten în adevăratul sens al cuvântului vreodată, nu pentru că nu am vrut unul ci pentru că nu mi-am găsit pe nimeni cu care mi-aș dori să continuu o relație, dar oricum nu am avut timp pentru așa ceva. Mereu am fost foarte concentrată pe învățat și pe muncă, lucru pe care mama îl dezaprobă. Mereu mă întreabă: "Când ai să îți găsești și tu pe cineva?", întrebare la care mereu explic că nu am nevoie de nimeni pentru moment, ceea ce e adevărat. Deocamdată mă concentrez doar asupra mea și nu am nevoie de cineva care să îmi distragă atenția de la a-mi atinge golurile. "Deci te las acasă sau mergem după mașina ta?" Întreb schimbând subiectul și așteptându-mă ca el să schimbe melodia, dar în loc de asta el o lasă să cânte. "Mergem după mașina mea. Casa ei este chiar pe Belmoral Street." Spune el căutând printre restul colecției mele de CD-uri, ceea ce mă agită. După comentariile lui despre The Script nu prea vreau să îi aud opinia despre restul gusturilor mele în materie de muzică.

Într-un final ajungem pe Belmoral Street, care nu este prea departe de apartamentul meu. Harry mă îndrumă către o casă mare chiar de la sfârșitul drumului, iar eu pot să îi văd Audi-ul negru parcat la șosea. "Ești oficial înafara programului de serviciu acum, nu-i așa?" Întreabă el în timp ce parcăm exact în spatele mașinii sale. "Da." "Ei bine, eu ies cu unii dintre prietenii mei miercuri seară. Este ultima dată când mulți dintre noi ne vom putea distra împreună. Ar trebui să vii." Spune el iar eu rămân surprinsă de oferta sa. De ce m-ar invita pe mine să ies cu ei? Știe că nu îmi plac lucrurile astea. "Umm..." Încep să spun în timp ce mă gândesc la o scuză politicoasă. "Trebuie să vezi și tu cum e New York-ul măcar odată, înainte să ne mutăm, Ella." Spune deschizând portiera și ieșind din mașină. "Nici măcar nu am încă 21 de ani." Spun eu " Și nici tu!" "Știu câțiva oameni în orașul ăsta. Mă lasă să intru în cluburi mereu." Spune el pe un ton relaxat sprijinindu-se de ușa mașinii. "Ei bine nu știu dacă-" "Ne vedem miercuri!" Mă întrerupe înainte să închidă ușa mașinii, fără să îmi permită să comentez. Îmi face cu mâna și îmi zâmbește prin fereastra mașinii înainte să pornească mașina pe șoseaua întunecată. Văd luminile cu senzor de la casa ei aprinzandu-se când Harry pășeșe pe verandă. Blonda slabă deschide ușa chiar înainte ca el să bată, sărind imediat în brațele lui, iar eu plec pentru a evita să văd mai mult de atât. Dacă el crede că voi ieși cu el și prietenii lui Miercuri greșește amarnic. Nu numai că este ilegal ci și puțin inadecvat dat fiind că tatăl său este șeful meu.

Nu am dedicat nimănui acest capitol pentru că aș vrea să vi-l dedic vouă, tuturor și nu pot face acest lucru din păcate. Sper că a fost o lectură plăcută! :)

Atașat aveți melodia despre care se vorbește în capitol. Apropo, să îmi spuneți dacă vreți să atașez la fiecare capitol câte o melodie pe care am ascultat-o traducând.