The Anonymous (H.S)

Introvert

Mi-am deschis ochii si instantaneu mi-am simtit pleoapele grele, de parca ar fi fost facute din plumb. Capul imi bubuia si ameteam. Privirea mi s-a incetosat pentru cateva secunde. Am clipit des pentru a-mi reveni si am distins peretii albi si capul carliontat al lui Harry in dreapta mea.

"Unde sunt? Ce s-a-ntamplat?"

"Esti la cabinet. Ai.. uhm, ai lesinat."

"Oh."

Tot sangele mi s-a acumulat in obraji si mi-am intors privirea in speranta ca nu va observa. Grozav, acum toata scoala va stii cat sunt de slaba. Probabil discuta deja despre asta. De ce trebuie sa fiu asa de fraiera? De ce sunt dintr-o data asa sensibila?

"Hei."

Vocea lui suna bland si mangaietor, la fel ca atingerile lui pe spatele meu. Mi-am muscat buza inferioara inainte sa iau o gura mare de aer si sa ma calmez, dar am esuat intr-un suspin jalnic.

"Totul e-nregula, vei fi bine."

"Imi pare rau."

"Despre ce vorbesti?"

"Mereu trebuie sa imi cureti dezastrele. Mereu trebuie sa fii tu acela care o aduna pe fraiera asta de pe jos, in fata intregii scoli. Nu vreau sa creada lumea ca-"

"Okay, ajunge. Chiar conteaza asa de mult ce crede lumea? Bella, ce s-a-ntamplat cu tine? Tu nu erai asa. Nici ca-ti pasa de ce spuneau ceilalti, de ce iti pasa acum?"

"Eu doar.. m-am saturat sa fiu asa. Nu vreau sa va trag si pe voi in jos." 

"Nu vorbi despre tine ca si cum ai fi ultima persoana de pe Pamant. Esti minunata, bine? De ce nu poti sa vezi asta? De ce continui sa te invinovatesti pentru tot? As vrea sa te pot face mai increzatoare in tine, sa-ti dai seama ca esti mai mult decat crezi tu ca esti. Doar.. inceteaza sa crezi ce-i mai rau despre tine. Uite, stiu ca in ultimul timp n-am fost alaturi de tine. Nu atunci cand chiar ai avut nevoie, si-mi pare rau pentru asta. Dar sunt aici acum. Nu esti singura, niciodata n-ai fost."

"Imi pare rau."

"Nu-ti mai cere scuze." a dat dezaprobator din cap. "Eu ar trebui sa fiu acela care o face."

"De ce ti-ai cere tu scuze?"

"Pentru.. uh, nu conteaza."

Ochii lui s-au invartit prin camera inainte sa revina asupra mea. Degetele lui lungi mi-au dat niste suvite dupa ureche, apoi mi-au atins obrazul cu tandrete inainte sa se impleteasca cu ale mele.

"Acum spune-mi, de ce nu ai grija de tine?"

"Am cam uitat, cred."

"Asta-i o scuza jalnica pentru cineva care isi cere scuze din minut in minut."

Rasul lui suna asa de frumos in linistea din camera, incat mi-era frica sa fac vreun zgomot pentru a nu-l tulbura.

"Mi-ai promis ca vei fi mai atenta."

"Stiu."

"De ce nu te tii de promisiuni?" ofteaza.

Mi-am intors privirea rosind si ma jucam cu pielita de pe degetele mele, ignorandu-i intrebarea. Da, bine, m-am neglijat in ultimul timp, dar sunt bine. 

Voi fi bine.

"Chiar vrei sa fim cu ochii pe tine 24 din 7?"

Am dat dezaprobator din cap. Asta-mi mai lipseste. Deja am pe cineva care ma urmareste in fiecare secunda, mi-e de-ajuns.

"Atunci incepe sa ai mai multa grija de tine si de corpul tau. Ma ingrijorezi."

"Nu vreau asta." ii raspund cu sinceritate.