Soneria telefonului meu m-a trezit din somn. Era mama lui Engel.
- Da, doamna Zinn, ce s-a intamplat?
- Ozzy, Ozzy, vino repede, Engel isi revine!
- Insfarsit. Acum vin.
Ca un uragan m-am imbracat si am iesit repede pe usa. Am intrat in masina si am condus rapid pana la spital. Ce ma bucur, ingerul meu se trezeste. Cat am asteptat ziua aceasta. Fara sa imi dau seama lacrimile au inceput sa curga pe fata mea, lacrimi de fericire. Abia astept sa-l vad, sa-l strang in brate, sa-l sarut, sa-i simt buzele moi peste ale mele...
Ajuns la spital am urcat direct la etajul doi, unde era salonul lui Engel, abia asteptam sa-l vad.
Am deschis usa si am vazut ca se trezise, automat, atat el cat si mama lui s-au intors spre mine, dar ceva nu era in regula, ceva se intamplase.
- Mama, cine e el?
- En...Engel, nu iti amintesti de Ozzy?
- Ar trebui?
- Engel, nu iti amintesti de mine? Am soptit sfarsit.
- Scuze, nu stiu cine esti. Mama, unde e tata?
- T-tatal tau?
- Da, tatal meu, unde e?
- Engel, scuza-ma putin, revin imediat. Ozzy, te rog, vino cu mine.
- Sa mergem. Am zis eu incet.
Nu imi vine sa cred, Engel nu isi mai aminteste de mine. Stiu ca glontul acela i-a lovit creierul in zona temporala, dar nu ma gandeam ca isi va pierde memoria. Eu ce ma fac acum? Cum sa il fac sa isi aminteasca? Mergeam tacut langa mama lui si nu stiam de ce m-a chemat pana a inceput sa vorbeasca.
- Ozzy, se pare ca nu isi mai aminteste nimic de dupa accidentul tatalui sau.
- Doamna Zinn, ce ma fac acum?
- Trebuie sa il facem sa isi aminteasca.
- Cum?
- Ii vom spune tot despre trecutul lui.
Engel's pov
Priveam cum mama mea se departeaza cu acel necunoscut pe nume Ozzy, oare cine e? Imi pare cunoscut, dar nu stiu de unde. De unde te cunosc, Ozzy? In mintea mea parca e un gol si nu stiu de ce. In primul rand, de ce sunt in spital? Si de ce ma doare asa de tare capul? Si de ce am o perfuzie? Si de ce imi e asa foame? Atatea intrebari...
Oh, se pare ca au terminat de vorbit. I-am vazut pe mama si pe Ozzy intrand in salonul meu, fiecare cu o fata sobra, serioasa, de parca se intamplase ceva rau.
- Ce s-a intamplat? De ce sunteti asa seriosi?
- Engel, trebuie sa vorbim! A zis mama.
- Da, ascult.
- Ti-ai pierdut memoria, Engel, de aceea nu iti amintesti de Ozzy.
- P-poftim? Cum sa imi pierd memoria?
- Tatal tau vitreg te-a impuscat.
- Tatal meu vitreg? De ce am un tata vitreg? Unde e tata? Am inceput eu sa urlu.
- Engel, calneaza-te. Zise Ozzy.
- Cum sa ma calmez? Tu te auzi? Unde e tata?
- Engel, tatal tau a murit.
- T-tatal meu a-a m-murit? N-nu se p-poate...
- E adevarat, a murit acum 5 ani.
- E imposibil? Cati ani am acum?
- 17, Engel, au trecut 5 ani de atunci.
- Si tatal meu vitreg cand m-a impuscat?
- Acum 5 luni.
- Si de ce a facut-o?
- Fiule, asta e o poveste lunga, ti-o va spune Ozzy maine, acum odihneste-te.
- M-mama, de ce am murit tata? Am intrebat cu lacrimi in ochi.
- Tatal tau a avut un accident.
- Inteleg, va rog sa ma lasati sa ma odihnesc.
- Bine, vom veni maine si iti voi spune povestea aceea. Zise Ozzy si imi acorda un zambet minunat. Ce zambet frumos are, am gandit eu rosind.
***
Pam, pam, pam
Capitol nou, sper ca nu e prea plictisitor :D
Sper sa va placa ;)
Astept pareri, ma ajuta foarte mult :)
Hugs
