În căutarea infinitului

Capitolul III

⚛》》》◆《《《⚛

Număr cuvinte 8876

MagicShopCommunity

-adachi-

anyahyung

  ⚛》》》◆《《《⚛

     Nu am înțeles niciodată unde este trasată granița dintre sacrificiu și măcel de sine. Este atât o binecuvântare cât și un blestem să simți totul atât de profund. Când am plecat din Japonia am simțit o altfel de tristețe,atât de apăsătoare și goală,totuși am rămas cu speranța. Ce pot să zic,speranța este cel mai periculos sentiment,îți oferă atâta putere,iar atunci când îți este luată te poate distruge ca un taifun,puternic și rapid.

     Concursul televizat de gătit s-a desfășurat pe parcursul a trei zile lungi și solicitante. Pentru mine nu a fost greu având avantajul unui sânge de vârcolac și pot spune la fel și despre haita mea care s-a descurcat cum nu se putea mai bine în fața camerei. M-am apropiat de Mina extrem de mult în acea săptămână și am realizat cu neputință că nu pot să trăiesc fără ea. Când îți găsești sufletul pereche cu greu poți să te desparți de el,chiar și dacă este pentru o perioadă scurtă de timp. Lupul din mine deja îi recunoaște mirosul de la zeci de kilometri distanță,îi simte pașii apropiindu-se,îi aude vocea ușor răgușită și îi ascultă bătăile inimii ca pe o baladă. Zilele au trecut repede,mai ales că ne-am distrat pe măsură. Am gătit,bine...Mina a gătit,ne-am plimbat prin locurile ei preferate,am văzut filme în aer liber și am stat nopți la rândul vorbind despre vrute și nevrute ca și cum am fi fost doi vechi prieteni care nu se mai văzuseră de mult timp. I-am cunoscut familia,tatăl care deși a vrut să pară amenințător pentru a-mi arăta că trebuie să am grijă de fata lui tot m-a tratat ca pe fiul său,fratele mai mare care s-a confesat că se simte de parcă și-a găsit un frate pe care nu credea că îl va avea vreodată și o mamă simplă și atotștiutoare deoarece a privit prin mine ca printr-o carte deschisă și la final mi-a spus că are încredere în mine,deși vedeam în ochii ei teama de necunoscut pentru că eram de fapt cineva care îi va fura copilul de lângă ea.

    Nu mi-o amintesc pe mama mea,unele amintiri cu ea sunt tatuate adânc în minte și mă fac să îi aud doar glasul atunci când îmi fredona un cântec de leagăn. Mi s-a spus că frumusețea ei era răpitoare,că era de o bunătate și de o carismă formidabilă,iar tata a căzut la picioarele ei deși pe acea vreme era un lup nedomesticit. S-a dus prea devreme și cu ea s-au dus și sentimentele lui Ji Chang Jung,acelea care existau înăuntrul lui. I-am primit iubirea până la șapte ani,iar după moartea mamei a devenit o piatră care doar mă trăgea în jos. Eram disperat după atenția lui și în nici un caz nu am putut să o primesc. Am fost crescut de doici și nu regret asta,am ajuns la vârsta la care pot spune că am vrut prea mult de la cineva care nu putea să ofere cât aveam eu nevoie. În familia Minei am văzut idealul meu de familie și m-am întristat la plecare,am devenit gelos pe ce avea ea și în același timp mi-am zis că o am pe ea,deci îi am și pe ei. Sunt egoist,nu ascund asta. Crescut printre lupi a trebuit să lupt pentru ceea ce-mi doresc și să devin egoist pentru a nu deveni slab. De când a apărut Mina în viața mea mi-am simțit slăbiciunile mult mai amplificate,iar ea este slăbiciunea supremă. Cartea de joker,deși îmi este otravă îmi este și antidot.

     Finalul concursului ne-a găsit îndrăgostiți unul de altul peste măsură chiar dacă nu voiam să recunoaștem și evident câștigători. A fost nevoie să trag de niște sfori pentru a câștiga și nu mi-e rușine să recunosc asta,deși Minei nu i-am spus știind că i se va rupe sufletul. Mă macină gândul și conștiința deoarece se adună minciunile pe care i le pun pe-o tavă,iar când acestea vor ieși la iveală mă va părăsi cu siguranță. Totuși rămân același monstru și o hrănesc cu minciuni create pentru a o ține aproape,deși îmi știu greșelile îmi este prea greu să îi recunosc tot adevărul,cel puțin nu acum când nu are încredere completă în mine.