Traversez culoarul aglomerat si trec in viteza pe lângă grupul uriaș adunat in jurul dulapului meu. Am știut că asta a fost ultima mea zi ca om normal în școala asta de snobi . Dar fără ajutorul ei nu pot intra la colegiul din Columbia de unde pot merge mai departe în departamentul de Criminalistică și Științe Politice . Acel prim pas și cel mai important a fost deja făcut , mi-am părăsit familia și am venit tocmai din Dallas pana in Columbia . Bursa pentru care am muncit in primii doi ani în Dallas m-a adus aici , nu regret nimic , până acum . Al doilea este să trec peste prostia asta de cartonaș care sta lipit de dulap și care mă face pe mine din acest moment cea mai vulnerabilă ființă din tot liceul , până și Carl , îngrijitorul de aici pe care l-am întâlnit chiar în prima zi este mai protejat decât mine. M-am panicat atât de tare încât de cum am intrat pe ușa liceului am dat la boboci, în acel moment m-am simțit atât de rău încât a trebuit sa mă ascund in toaleta prima ora doar ca să nu mai arăt călcată de tir . Părul meu era așa încurcat și ciufulit de vânt , fața îmi era palidă iar cearcănele de sub ochi își spuneau cuvântul . M-am spălat pe față și m-am liniștit , totul a fost bine până în momentul de față . Simt același sentiment de greață și amețeală ca în prima zi doar că astăzi nu este începutul unei noi etape , este începutul sfârșitului . Unul extrem de groaznic .
Culoarea roșie a cartonașului scoate in evidență scrisul negru elegant si ștampila Celor Patru . Rămân sprijinită de dulap și mă gândesc . Cât de stupidă a fost reacția mea și cât de neglijentă am fost ca să ies atât de mult în evidență ? Mi-am apărat prietena în fața lor iar acum tot eu sunt cea care suferă. Jessica este o fată drăguță și mult prea timidă ca să facă față situației . În momentul in care Kayle a înjosit-o , punând-o să îngenuncheze în fața lui ca a unui rege , m-am enervat . Acela a fost momentul meu în care mi-am dat foc singură . Întâi mi-am aruncat benzină pe mine iar apoi Kayle a fost cel care mi-a dat foc . EL conduce acest grup de băieți nemiloși . EL este cel care mi-a trimis cartonașul . El este cel care mă va distruge .
Totul a început ca un joc stupid , în prima fază a fost acest maniac de control care a vrut ca toată lumea să joace după regulile lui și a doua, tot liceul care nu a avut putere asupra lui , a lor de fapt.
Închid dulapul și îmi îndes oferta de război în rucsac . La naiba cu toată treaba asta ! Vreau sa redevin colega cea noua si timidă ca toți să mă lase în pace . Vreau să fiu ignorată total , să devin invizibilă , să ...
-Hei ! Ce naiba ...
Întunericul se așterne dintr-o dată iar eu simt cum mă scurg cu fiecare pas , știu unde poate ajunge toata treaba asta dar cred ca este prea târziu să fug înapoi de unde am venit , sau să îmi fac propria mașină a timpului și să îi trag una tipului ăsta pentru ideea lui nenorocită. Sunt împinsă de la spate și simt cum niște mâini mă ghidează , cobor încet câteva scări și simt cum șoaptele sunt înăbușite de pașii mei , aerul devine tot mai rece iar mirosul de umezeală se intensifică , Dumnezeu să mă ajute să scap din nebunia asta vie și jur că iau primul autobuz spre Dallas și nu mă mai întorc vreodată . Scaunul este rece iar picioarele îmi sunt ude , curentul îmi face părul să se ridice iar frica începe sa mă cuprindă , puțin câte puțin . Mintea îmi zboară la singurul lucru lucid în acest moment iar vocea mamei răsuna ca un ecou '' Să nu te dai bătută !'' . Nu mă dau mamă !
Mă ridic de pe scaun si îmi scot sacul de pe cap . Întunericul încăperii mă surprinde , vocile încep sa răsune mai tare iar acum îmi dau seama unde mă aflu . Ochii mi se lărgesc mai ceva ca într-un film horror iar vocea începe să mă lase , dar asta ar fi un moment de lașitate să renunț înainte de a începe , mai ales în fața LOR.
Cei Trei mă privesc acum de sus . Încrederea pe care ei o emană prin fiecare por este susținută de statutul lor , de banii lor , de familiile lor . Cea mai apriga privire este cea a lui Kayle , care mă lasă oarecum rece , ochii de chihlimbar îmi urmăresc fiecare mișcare , fiecare respirație , un prădător pregătit de atac . Sander și Ash ne urmăreau atent , suntem înconjurați de un număr uriaș de adolescenți dornici de o pedeapsă potrivită pentru o răzvrătită ca mine care a încercat să insubordoneze regulile preaiubitului lor rege . Furia începea sa mă cuprindă și un sentiment de neliniște se așezase deja în stomac. Acesta era liniștea dinainte de furtună , singurul meu moment de reculegere . În adâncul meu știam ca din aceasta anticamera nu voi mai ieși la fel de liberă pe cum am intrat . Nu au dat niciodată unei fete cartonașul roșu dar presimțeam că aceasta va fi prima si ultima dată . Că Cei Patru mă vor transforma într-un demon iar la sfârșit singurii care vor regreta vor fi tot ei . Dar până acolo mai e cale lungă , iar ca să rămâi fără inima trebuie sa lupți , trebuie să o pierd ca mai apoi să câștig și toate astea mi-au fost confirmate de Kayle care înainte de a se ridica in picioare mi-a făcut un scurt semn din cap prin care îmi arăta că el înțelesese mai mult decât se lăsase să se vadă .
-Păi , cu toate acestea fiind spuse , draga noastră Holly , jocul tocmai a început !
