Am dat de belea!!

Impresionant!!

Mă țineam strâns de el.

Am ,,aterizat,, ușor pe acoperișul unei clădiri înalte.

- Stai în spatele meu! A spus el dându-mi drumul.

- Chiar aveam de gând să te apăr! am spus ironic.

- Amuzant! Mi-a ținut isonul.

L-am văzut luându-și din spate arcul,pe care nu îl observasem și s-a postat în fața mea pregătindu-și o săgeată.

A durat doar câteva secunde până au apărut acele ,,necazuri,,.

Erau niște tipi îmbrăcați în negru,cu fesuri și ochelari de soare. Aveau arcuri și erau cam 30 de toți.

Au coborât drept în fața apărătorului meu și au creat un semicerc.

- Să înceapă distracția,a spus el încet.

Aproape fără să clipesc , i-am văzut pe primii doi din cei răi căzând cu câte o săgeată înfiptă în inimă.

Atunci a început haosul.
Ei încercau să mă lovească cu săgeți,dar cel din fața mea le oprea cu ale lui și era mereu cu un pas înaintea lor. La fiecare săgeată oprită,un era deja înfiptă în atacator. El era rapid. Super rapid.

Au mai rămas doi.
Nu atacau, dar se învârteau prin fața lui studiindu-l. El avea arcul pregătit. Aștepta doar o reacție.

Am văzut ceva în colțul ochiului și m-am întors.
Mai era unul rău care tocmai dăduse drumul unei săgeți de foarte departe.

Nu am avut timp decât să dau înapoi și să îl lovesc pe cel care mă apăra.

S-a întors imediat și am văzut cum a dat drumul la doua săgeți cu o viteză uimitoare.
Una a oprit-o pe cea care mă ataca,iar cealaltă l-a lovit pe atacator.

Am auzit un icnit și am văzut o săgeată înfiptă în mijlocul lui.

Ceilalți profitaseră de ocazie și îl loviseră,dar el nu a băgat în seamă și a dat drumul la două săgeți care s-au dus direct la ei.

- Ești rănit! Am spus repezindu-mă la el.

- Stai! Nu mă atinge! A spus el ridicându-se în aer foarte puțin.

- Ce?! Am întrebat dezorientată.

- Trebuie să te duc acasă! Acum! A spus coborând.

- Cum o să zbori în felul asta??

Fără să îmi răspundă,m-a ridicat în spate și a pornit imediat.

- Arată-mi drumul! A poruncit el.

Așa am făcut, fără să zic altceva.

Am ajuns repede,iar când a coborât și m-a lăsat jos,i-am mulțumit.

A afirmat din cap și s-a întors pentru a pleca, dar nu s-a ridicat mai mult de câțiva centimetri că a și căzut.

M-am grăbit și am căzut în genunchi lângă el.

- Nu poți să zbori în starea asta! Am spus îngrijorată.

- Serios?!! Nu observasem,a spus luându-mă peste picior.

- Trebuie să te duc la doctor! M-am panicat eu.

- Să nu făci asta! A spus speriat.

- Dar ce să...

Nu am apucat să termin, deoarece a căzut pur și simplu inconștient.

Mi-am ieșit din minți.
Nu știam ce să fac.

L-am dus foarte greu în camera mea la etaj.
L-am așezat pe pat și l-am privit.

Sincer, chiar nu știam ce să fac. Sângera.

Peste câteva secunde mi-am venit în fire.
Am alergat imediat după trusa de prim ajutor și apă caldă.

Avea un veșmânt ciudat pe el. L-am rupt până la jumătate și i-am curățat sângele uscat.

Arată uimitor,dar nu aveam timp să-l admir.

Cel mai mult mă preocupa săgeată aia afurisita.
Avea doar vârful înfipt.

Ce trebuia să fac? Să caut pe internet: Cum scot o săgeată înfiptă într-un om zburător cu parul alb??

Doamne, ce dusă cu pluta sunt!!

Am mișcat puțin săgeata, dar el nu a avut nicio reacție.

Am adus un prosop și m-am pregătit.

Am pus o mână pe vârful săgeții și am tras-o rapid. În același timp a început să sângereze și i-am pus repede prosopul.
A început să respire accelerat.

Am stat așa vreo 5 minute. S-a liniștit și nu mai sângera așa tare .

Am luăm prosopul și l-am pansat. L-am învelit cu o pătură si m-am dus să trag draperiile. Chiar daca nu mai erau decât câteva ore până la apus,soarele strălucea tare.

Am văzut un lucru ciudat în curte.

După ce am tras draperiile,am coborât în curte și am văzut arcul lui.
Probabil nu i-am dat atenție când i-a căzut de pe umăr .

L-am ridicat și m-a surprins cât era se ușor.
Avea desene ciudate pe el. Parca erau rune vechi din filme.

L-am dus în casă și nu știu de ce,dar când l-am lăsat din mână ,am simțit că îmi lipsește ceva.

Am început să mă învârt prin bucătărie agitându-mă. Ce trebuia să fac acum?? Ce să fac cu băiatul ăsta?? Oare ce mănâncă? De unde o fi?? Și de ce are aceiași ochi ca ai mei,dar parul alb? Oare chiar așa bătrân e? Nu pare.

Mi-am luat rucsacul și am luat cartea.
Am pus-o pe masa din bucătărie și am privit-o. Ce să fac cu ea?

,,-Deschide-ma!,, Am auzit glasul ei în mintea mea.

Am deschis-o.

Erau desene,notițe, un fel de vrăji și multe alte lucruri pe care nu le înțelegeam.
Mă gândeam că acolo poate găsesc ceva despre băiatul ciudat.

,,- Băiatul pe care îl crezi ciudat este un elf.,, Am auzit vocea cărții.

- Elf!? Am spus cu glas tare.

,,- Da!,, A spus cartea.

- Exista așa ceva? Am spus mirată.

,,-Normal! Și tu ești un elf.,,

Am rămas mută. Cred că am halucinații.

- Eu elf??!! Am întrebat cartea.

,,- Da!,,

Am închis cartea repede și m-am dus să mă spăl pe față cu apa rece.

M-am privit în oglindă.

Da,eram destul de ciudată ca să fiu elf. Dar asta nu se putea. In primul rând,elfii nu există!!

Și dacă e așa,atunci de ce am unul autentic în camera mea?!

Dar dacă sunt elf, de ce nu am urechi ascuțite? De ce nu zbor? De ce nu am părul alb?

Am intrat din nou în camera ciudatului.

M-am așezat pe pat lângă el și l-am privit.

Părea desprins din povești.

În afara faptului că e arogant,pare atrăgător.

Mă gândeam cum a apărut aici. In lumea asta mă refer.
Cum de a venit exact la momentul potrivit ca să mă salveze?
Și-a riscat viața pentru mine.

Oricât de enervant a fost, trebuie să recunosc că îi datorez viața.

Am așteptat mult timp ca să se trezească. Nu am mai deschis cartea. Nu am mai plecat de acolo. Nu mi-a mai fost nici foame. Doream doar ca străinul să se trezească.

Buna!! Sper că nu e prea târziu că postez acum... Sper că va place😋😋😘