New York. Exact! Orașul care nu doarme niciodată! Enervant, plăcut, înșelător, de neuitat. Sunt multe de spus, multe de văzut, multe, ... , multe se întâmplă.
Fără nici o coincidență, la fel ca zilele de ieri, de weekend, ce au trecut. Cum s-ar putea ca aceste două zile să treacă neobservate dacă nu există și nu persistă decibeli degajați automat-continuu de cuiul percutor al unui pistol Beretta M9? Cine ne-ar putea regăsi, ne-ar putea împăca sau să dizolve în totalitate taberele, dacă nu, însuși, Pedepsitorul? Mereu de neoprit, mereu de neînfrânt, mereu pregătit pentru orice situație.
Și de această dată, zorii zilei îl prind pe Frank Castle, alias Pedepsitorul, victorios.Frank are un moment de respiro în propriul lui balcon, într-un apartament aflat la periferia New York-ului. Roșul aprins al răsăritului îl reîncarcă cu energie. Adierea ușoară a vântului își face simțită prezența. Atingerea fină a suflului de vânt, parcă, regenerează urmele, puternic vizibile, pe întreg corpul. Unele sunt vechi, altele sunt mai recente.Însă, pentru Frank, ele erau inexistente.
Faptele desăvârșite azi-noapte nu-l împiedică pe Frank în a-și consuma relaxat sticla de whisky. Cu fiecare pahar în plus alinarea este mai ușoară. Fiecare faptă desăvârșită este iertată, în paralel, cu fiecare pahar golit. Un fel de spovedanie spirituală.
Doar un singur gând îl săgetează pe moment, mai degrabă o generalizare asupra acestei societați vulnerabile:
-În fiecare zi deschid ochii gândindu-mă că totul va fi diferit! Acele tumori ale societății care schimbă destine! Cineva trebuie să fie imun fărădelegilor din acest prezent degradabil! Și dintre toți, eu am ales să fiu acel cineva!
Locul și ora unei noii tragedii stau scrise pe un bilețel, aflat pe măsuța din colț. Reconectat la realitate, Pedepsitorul verifică magazia pistolului. Era plină. Și pe cele de rezervă. Patru astfel de magazii stau mereu atașate de cureaua din jurul brâului. Speră ca pontul primit să aducă rezultate grozave: masacru inundat puternic în violență.
Pedepsitorul ajunge la locul cu pricina. Era mai devreme cu o jumătate de oră. Asta nu era o problemă pentru Frank. Cu cât mai mult timp pe plus cu atât planul de atac era mai bine pregătit.
O ploaie deasă se revarsă asupra întregului oraș. Un puternic sentiment de melancolie se abate asupra Pedepsitorului. Ascuns în umbra locului, aproape invizibil de ochii tuturor, Frank gândi cu voce tare:
-Ploaia, urăsc ploaia... mă face să mă simt sentimental!
Și dintr-un buzunar al vestonului scoate o poză, de dimensiunea unui portofel. Era veche și mototolită. Privește îndelung cele două siluete imortalizate: fiica și soția, cele mai îndrăgite persoane din viața lui. Printre stropii de ploaie , Frank reușește să scurgă pe obrazul drept o lacrimă. Dar aceasta se pierde, imediat.
Momentul este scurt, însă. Un arc de furie îi străbate ochii intunecați. Pregătit doar pentru un singur drum, Frank atacă frontal, direct pe ușa principală. Aleargă. În urma pașilor grăbiți se lasă o ceață la nivelul solului. Doar o singură secundă a mai fost liniște. Se aud focuri automate de pistol ca-ntr-o orchestră simfonică. Muzica cartușelor, ce lovesc podeaua, înfrumusețează decorul.
