Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP 40

M-a trantesc pe canapea, revizuind fiecare lucru petrecut astăzi din nou, și din nou.
   Nu stiu unde naiba voia să plece Jimin, sau de ce putea fii atât de relaxat știind ca mi-a stricat viața.
    Nu voiam s-a plec cu el, nu m-ai voiam nici măcar să aud vre-un cuvânt de la el.
  ***
Jimin :Gata! Putem pleca.
   Imi întorc privirea spre el. Avea două genți mari, cel mai probabil cu haine .
   Jimin :Ridică-te odată, doar nu vrei sa te car eu.
Eu :Nu vreau sa plec cu tine.
    Spun cu o voce joasă .
Jimin :Poftim? Nu te-am auzit prea bine.
  M-a ridic în picioare, uitându-mă în ochii lui.
  Eu :Nu vreau sa plec cu tine! Acum ai auzit clar?!
   Trântește gențile pe podea, și fără sa m-a privească în ochi imi spune.
  Jimin :Nu vrei? Interesant.
    Apoi începe sa râdă.
Jimin :Tu nu cred ca intelegi... Unde merg eu tu m-a urmezi.
  Eu :De ce?
Jimin : Eu te-am salvat, fac ce vreau cu tine iar tu nu comentezi.
   Imi dau ochii peste cap, nervoasă.
  Eu :Faptul că m-ai scos din acea casa nu-ți da absolut niciun drept sa faci ce vrei tu, cu mine.
  Sinceră sa fiu, în momentele de față a-și fii preferat sa rămân acolo, decât sa stau cu un psihopat ca tine!
   M-a privește rece.
  Jimin :Ah... Ce păcat. Acum nu m-ai poti face nimic.
   Imi prinde încheietura, târându-ma afara din casa.
  Eu :Lasă-mă! Am spus că nu vreau sa plec cu tine!
  Jimin :Și unde te vei duce?! Nu ai unde!
   M-a băgat în mașină, a adus bagajele, apoi a pornit mașina.
   Jimin :Bun.Daca te gândești sa tipi, să sari din mașină, sau să m-a lovesti, iti jur ca te leg de scaun.
   Îl privesc nervoasă.
Eu :Te urăsc.
   Jimin :Ce coincidență! Sentimentul e reciproc.
  ***
După vre-o ora sau două în care Jimin a condus fără oprire și cu o liniște deplină, Jimin injura printre dinți.
   Imi întorc privirea spre el, apoi drept în față.
   Câteva mașini de poliție erau oprite în mijlocul drumului, blocandu-ne calea.
    Eu :Ce naiba se întâmplă ?
Jimin :Să nu faci vre-o prostie, și rămâi în viață.
   Eram nedumerita.
Jimin oprește mașina la semnul unui polițist  , apoi astepta.
   Polițistul ajunge în față portierei, făcându-i semn să coboare geamul.
    Jimin :Ce să întâmplat?
P(polițist) :Am să vă rog sa-mi dați actele pentru un mic control.
  Jimin face cum i se spune fără a comenta.
P:Domnișoara cine este?
Jimin :Iubita mea.
   Polițistul da gânditor din cap.
Jimin :Daca totul este în regulă, cred ca pot pleca.
   P:Nu prea cred ca este totul în regulă. Băieți, îl puteți lua!
   Striga acesta la ceilalți polițiști.
În minutul următor, Jimin era forțat să coboare din mașină, și eu fiind la fel.
    Jimin :Ce naiba?! Luati-va mâinile de pe mine!
   Eu :Jimin!
Strig speriată, însă acesta aruncându-mi doar o privire nervoasă.
   Până la o mașină, am fost dusa de un polițist înalt, par brunet și ochi verzi.
   Eu :Ce se întâmplă?
Îl intreb, sperând sa-mi răspundă.
  Acesta oftează.
P:Iubitul tău, a fost reclamat de către o persoană anonimă.
Eu :Pentru ce?
P: Deținere de droguri, afaceri ilegale, și omor. Ce-i drept, îl aveam în vizor de ceva vreme, însă nu am avut dovezile necesare pentru a-l aresta.
   Nu pot spune că sunt șocată de ce am auzit.
  P:Urca în mașină.
Fac cum imi spune, uitându-mă la Jimin.
   Acesta era încătușat, și băgat într-o mașină, exact ca mine.
   Polițistul brunet urca și el.
Eu:Ce se va întâmpla acum?
    P:Veti fii duși la secția de poliție.
  A, sii să te intreb, nu esti iubita lui nu-i asa?
   Spun încet
Eu :Nu, nu sunt.