Sunt blocat în mintea mea

Sunt blocat în mintea mea

Și iar am noaptea ca pe ace

Sunt blocat în mintea mea

De douăzeci de ani incoace

Când sunt blocat în mintea mea

Și-apar haotic supărări

Respir cu greu, exagerez

N-am stare, trec prin șapte stări.

Sunt blocat în mintea mea.

Halal atu! Mai mult o boală

Trăiesc mai mult în utopii

Mă pierd des în lumea reală.

Sunt blocat în mintea mea

Și-ncep să înțeleg mai bine.

De ce mă simt singur mereu?

Că-n mintea mea-s doar eu cu mine.

Deci sunt blocat în mintea mea,

Iar poeziile-mi sunt fapte

Nu doar că simt cât patru inși

Insă mai și gandesc cat șapte.

Des, insomniile lovesc

Iar mințile de mine trag

Când chiar și somnu-a adormit

Mii de trăiri m-așteaptă-n prag.

Iar ce mă seacă, ce mă doare,

E lipsa-ncrederii de sine

Pentru că nu e trecătoare

Și n-are cine s-o aline.

Sunt blocat în mintea mea

Ș-imaginația mi-e vie

Și chiar ș-așa în mintea mea

Nu e hotel, e pușcărie.

Sunt blocat în mintea mea,

Și-o spun pentru a se reține:

O minte largă-n largul ei

Face mult rău și puțin bine.

E curios cum l-așa ore

În loc să dorm, de fapt compun. 

Și ce-i ciudat? Eu n-am nevoie

Nici de alcool nici de tutun.

Iar revenind la mintea mea,

Am tot mai dese zile-n care

Contest orice motiv drept căruia,

Ea ar fi "sclipitoare".

Si ce mă roade cel mai tare

Când mă refer la mintea mea-i

Că si de-aș sti cum să o fac,

Nu știu de vreau să ies din ea...