Mă ridic din pat, deoarece mi se făcuse sete.
Îmi iau telefonul de pe partea cealaltă a patrului și mă uit la ceas.
"3:28 se putea și mai bine."
Mă frec la ochi deoarece încă simțeam oboseala în mine.
Cu greu mă ridic de lângă persoana care dormea liniștită lângă mine.
"Ma bucur că ai rămas!"
Sporesc încet peste buzele ei, care erau c-am palide, ciudat.
Îmi i-au mână și mi-o pun pe fruntea ei, ardea.
Ies din camera, direcția mea fiind bucătăria, îmi i-au un pahar cu apă, îl dau pe tot peste cap, și pun paharul pe marginea mesei din bucătărie.
I-au un bol in care voi pune putina apă rece și de la baie un prosop nu mai bun pentru ai scade temperatura lui Yun.
Intru in cameră și las bolul jos pentru a putea aprinde lampa de lângă pat.
Imediat cum am aprins-o mă ridic de pe vine și o trag pe Yun in așa fel încât să fie întinsă pe spate, toată, și cu capul sus, cu fata la tavan.
Bag puțin prosopul in apa rece, îl storc puțin de apă, și îl pun pe fruntea ei.
Mă gândeam de ce a făcut febră, adică până să ne "certam" era bine.
Nu mai mă gândesc mult că mă duc jos la bucătărie sa ii fac un ceai.
După ce îl fac merg sus și o trezesc. Nu dădea semne că vrea să o facă, asta îngreunând situația.
Las ceaiul pe noptiera și o ridic, sprijinind-o de spătarul patului.
"Yun trezeste-te!"
"N-nu mie s-somn, ahhh ma doare c-capul!"
"Tocmai de asta te-am trezit! Poftim bea puțin ceai. Am să-ți dau un tricou sa te schimbi. Așteaptă!"
Mă uitam in dulap pentru a căuta un tricou lung cat sa o acopere toată.
Îl găsesc era, era singurul, cu o palmă deasupra genunchiului, acum sa speram că are nu se observă nimic.
"Uite, poftim, ămm știu că este c-am scurt, dar asta este singurul, daca te simți inconfortabil, ammm îmi poți cere o pereche de pantaloni."
"Ihmm"
Se ridică din pat și merge spre baie, imediat cum intră cad lent pe pat cu mâinile pe fața.
"Mai penibili de atât nu pot fi!"
Yun
Intru in baie cu greu, din cauza durerii de cap, este imposibil să gândești ceva.
Mă uit la tricoul lui, este așa frumos...
"Daca și un tricou ți se pare frumos Yunieee..."
Mă îmbrac cu el, și culmea îmi venea perfect, la cat de pitică suntem era imposibil sa nu-mi vina cu două palme deasupra genunchiului.
Ceea ce este ciudat, pentru că pare mai scurt de atât, posibil din cauza înălțimii mele, cât și a sa.
Mă uit puțin în oglindă și observ că sunt roșie, ceea ce din impuls îmi duc mâna la frunte.
Superb aveam febră, și asta din cauză că nu mi-am luat pastile, de asta voiam să plec.
I-au un tratament pentru anxietate, și dacă nu le i-au începe sa mă doară capul și să delirez sa nu mai spun că sunt și o littel, iar acum era imposibil să merg acasă.
Mă dau cu putina apa pe față și ies din baie.
Dar trebuia să fac asta astfel voi ajunge iar la spital.
Agh așa de multe probleme din cauza unei pastile ne luate.
"Jungkook?"
"Hmm ce este?"
"Dormi?"
"Daca dormeam, nu ți-aș mai fi răspuns. Ce este?"
"M-ma p-poti duce acasă? Te rog, este i-important."
"De ce, ce e?"
"Eu am, ne-nevoie de-de ceva!"
"De?"
"Poti înceta din a-mi pune întrebări? Te rog?"
"Daca îmi spui motivul."
"Am nevoie de niste pastile, de asta voiam să merg acasă! Ești ferici?"
"De unde știu eu că nu minți pentru a pleca?"
"J-Jungkook te-"
Dar degeaba nu apuc sa spun pentru că leșin.
Jungkook
O i-au repede și o pun pe pat.
La dracu ce fac acum?
De ce nu pot fi și eu înțelegător cu ea?
De ce nu pot aghhh!
Îmi i-au telefonul și îl sun pe Jin hyung.
"Jin hyung?"
"Da Kook.... Ce mai e?"
"Yun a leșinat!"
"Hăămm, cine?"
"Hyung fata aceea!"
"A aceea fata care ți-a căzut cu tronc, ce este?"
"Tocmai am spus! A leșinat! A spus că are nevoie de niște pastile, iar eu am crezut că vrea să place așa că nu am lăsat-o."
"Haide kook pe bune? Vin acum!"
Cât timp așteptam ca Jin hyung vină, mă asigur că Yun este imbrăcată bine și că nu se va vedea ceva din corpul ei cât timp o va controla.
Doar eu am voie sa o vad, și poate că nu acum, dar mai încolo da!
————
— 𝑛𝑢 𝑢𝑖𝑡𝑎 𝑠𝑎 𝑣𝑜𝑡𝑒𝑧𝑖 ♡︎ —
