Anii au trecut... astăzi se fac 5 ani de când ai murit, dar eu încă îți simt lipsa, nu așa de mult, dar te port peste tot. Oriunde mă duc, te iau cu mine. Te văd în orice, te simt aproape de mine.
Am putut să mă îndrăgostesc din nou, ba chiar m am căsătorit. Am și 2 copii... Un băiat mai mare și o fetița mai mica... exact așa cum voiam noi, îți mai amintești?
Nu am trăit povestea noastră cu altcineva caci ce am avut noi a fost unic, special.
Bărbatul cu care sunt căsătorită ma înțelege. Nu e ca tine, nu ești tu... dar ma înțelege, ma iubește și ma respecta. Suntem fericiți. Mi am îndeplinit toate visele pe care ți le am povestit.
Intr o, fetița mea m a întrebat dacă tatăl ei a fost prima mea iubire... am rămas socati amândoi, iar el a încercat sa schimbe subiectul, dar am vrut sa i răspund la întrebare caci la un moment dat trebuia sa o fac. I am spus ca din păcate nu e prima mea iubire, dar știu ca i ultima. Îl iubesc, jur.
-dar cine e prima ta iubire? Cum arata?
I am spus de tine..i am spus toate calitățile tale, i am spus cum erai tu....
Am fost astăzi la tine...la mormant..stii? Ți am lăsat florile tale preferate...florile pe care mi le ai dăruit prima data.
Ai încetat sa mi apari în vise și am putut dormi liniștită, trezindu ma chiar uneori fericita.
CITEȘTI
eu inca nu te am uitat
Teen FictionÎncă îmi aduc aminte cu drag, cu melancolie de prima mea iubire, prima și ultima mea iubire. O iubire care acum e pierduta, o iubire stinsa. O poveste despre o moarte tragica, misterioasă, care te învață cum sa treci peste moartea persoanei iubite s...
