Regele din Belgravia

Capitolul 2

Din perspectiva lui Evie:
Este o dimineață frumoasă, păsările ciripesc.
Mă ridic din pat și merg la fereastra mea, lângă fereastra mea este un copac și mereu se așează niște păsărele in el.
Era totul liniștit până când zâmbetul după față îmi dispare.
Sora mea și mama mea mă strigă de jos:
- Evie!!! Trezește-te odată,nu am toată ziua să te aștept!!
Era mama,ea mă duce la facultate,pentru că eu n-am dat de permis și nu cred că voi da.
Îmi dau ochii peste cap și mă așez pe marginea patului și răsuflu.
După câteva momente in care am stat și m-am uitat la fereastră,mă ridic de pe marginea patului și mă pregătesc pentru facultate.
Fac un duș scurt și rapid,mă spăl pe dinți, mă spăl pe față,mă dau cu crema,rimel,îmi fac puțin sprâncenele și mă dau cu strugurel, atât.
Îmi iau o pereche de blugi albaștri care sunt rupți in ambii genunchi ai pantalonilor.
Un hanorac verde și puțin lung,care are și gluga.
Hanoracul trece peste burta cu vreo 2 palme in jos.
Îmi prind părul într-un mic coc și scot câteva șuvițe în față.
Îmi iau o pereche de teniși înalți (care urca puțin în sus)și care sunt albi.
Îmi iau ghiozdanul care este negru și are puțin alb ,într-un colț.
Mă dau cu parfum și ies din cameră.
Este ora 7:20 doar.
Cobor jos și la masă o văd pe mama,Liam si Cassie.
Mă așez la masă iar Cassie se uita la mine și spune:
- Așa mergi la facultate?Îți ascunzi tot corpul!
Spune răutăcios și amuzanta de cum mă îmbrac.
Nu îmi place să mă îmbrac cum se îmbracă ea când merge la petreceri,eu nu m-am dus niciodată,pentru că nu este stilul meu și mai ales să port rochii pe care le poarta ea.
Eu port hanorace,tricouri largi,blugi, pantaloni de trening etc.
Și desigur și rochii,dar nu pe care le poarta ea, ci lungi și elegante.
Mai este o lună din facultate și termin,termin cu totul.
Pe timpul vacanței de vară,mă voi muta la tata cred și îmi voi căuta de muncă ,la birourile de avocatură și după ceva timp ,când am destui bani strânși mă voi muta in apartamentul meu propriu.
Mănânc micul dejun și mă ridic de la masă.
- Mă duc mama.
Spune Liam și iese din casă.
El lucrează ca chelner la un restaurant de lux.
Eu voi fii singura avocata din familie.
Nimeni nu a crezut că voi termina facultatea de drept cu brio și că peste ceva timp voi avea cazuri mai speciale și adevărate.
Tata mă susținea,știa că voi reuși,dar mama nu,mama nu făcea nici una dintre astea doua.
Primesc un mesaj de la Amelia.
Amelia Moore este prietena mea cea mai bună,are aceeași vârstă ca și mine,24 de ani.
Are ochii căprui și părul șaten care este lung până după umeri cu doar câțiva centimetri.
Are aceeași înălțime ca și mine,1.65 și ne înțelege foarte bine.
- Mă întâlnesc cu Amelia,nu trebuie să mă mai duci.
Spun și mă încalț cu teniși pe care i-am lăsat la ușe.
Ii scot din acel dulăpior in care ținem pantofii.
In timp ce mă încalț Cassie spune:
- Mamă,poate nu se întâlnește cu Amelia,poate cu un băiat.
Spune Cassie spre mama iar mama mă privește și nu spune nimic.
Nu le bag in seama,îmi dau ochii peste cap.
M-am încălțat cu teniși,îmi iau ghiozdanul și telefonul și înainte să ies din casă mama spune:
- Dacă vrea să fie cu un băiat fie,dar ea va suferi nu noi.
Spune râzând împreună cu Cassie și ies din casă.
Poate de asta relațiile mele in liceu nu țineau,mama le spunea ceva când veneau la mine acasă și nu eram prin preajmă,iar a doua zi se despărțeau de mine.
De 4 ani nu am mai avut relație și nici nu mă gândesc să-mi fac încă.
Pentru că toți băieți în perioada în care eram la liceu și se despărțeau de mine a doua zi, mă jigneau și mă făceau în toate felurile și nu aș vrea să mai aud așa ceva despre mine ce nu este adevărat.
Mă întâlnesc cu Amalia și pornim spre facultate.
Nu este așa de departe,cu câteva străzi departe de mine.
Ajungem la facultate,trecem prin curtea facultăți și toți se uitau la mine, băieți.
Intru in facultate iar Amalia spune:
- Te plac toți băieți văd.
Spune Amalia cu un zâmbet că așa este și îmi dau ochii peste cap.
- Ți-am spus deja,nu îmi trebuie pe nimeni,toți sunt la fel și chiar nu vreau să mai sufăr din nou..
Spun și ne ducem spre clasa noastră.
- Știu ce spui,vei găsi pe cineva.
- Da,un prinț călărind un cal alb.
Spun amuzanta și râdem și intrăm în clasă.
Ne așezăm la băncile noastre,sala de clasa este mare.
Băncile sunt multe și merg in sus(cred că știți cum)
Iar clasa este mare și lunga.
Sus este o ușă,unde este ultimul rand de bănci ,pe acolo poți intra daca ești pe holul celălalt,in clasa iar jos este o ușă, ușa normala unde intri in clasa.
Pe acolo intră și profesorul.
Eu cu Amalia ne așezăm Ian lângă alta,ne scoatem cărțile de limba engleză și așteptăm să se sune și să intre profesoara in clasă.
Se sună și intră profesoara
Incepe ora și începe să ne predea.
Trece câteva ore și avem acum ora de educație fizică.
Eram tot in clasa și il așteptam pe profesor.
Se sună și intră profesorul de sport.
Se așează la catedra și noi la locurile noastre.
- Vom sta puțin în clasa,pentru a vede cum este vremea,se pregătește de ploaie,daca nu va ploua vom merge pe terenul de afară dacă va ploua vom merge pe terenul din interiorul școli.
Noi suntem de acord și eu vorbesc puțin cu Amalia până când bate cineva la ușă și ne uităm să vedem cine este.
Salutăm politicos,pe ușă intra doamna directoare și merge la profesorul de sport și îi spune ceva și nu auzim ce.
Se întoarce spre noi și spune:
- Astăzi veți avea doi colegi noi,sper să vă înțelegeți cu ei.
Spune și pe ușa intra doi băieți,cred că nu seamănă bine cu niște băieți,zici că sunt niște bărbați, adică sunt.
Unu este părul creț,brunet și blond și ochii verzi și cred că și albaștri puțin și are niste mușchi superbi.
Nu te mai holba Evie!
Celălalt de lângă el este tot de aceeași înălțime cu el.Are parul brunet și blond ,are ochii albaștri și părul lui este drept.
Cred că amândoi au in jur de 1.87.
- Eu sunt Andreas.
Spune băiatul cu parul drept și cu ochii albaștri.
- Iar eu sunt Nathan.
Fetele din clasa încep să vorbească în șoaptă și să se lovească cu coturile.

Din perspectiva lui Lucas:
Eu cu Nicholas mergem în sus și ne așezăm pe ultimul rând de bănci.
Eu purtam un hanorac negru cu glugă și o pereche de pantaloni de trening Nike negri,iar în picioare purtam o pereche de Jordan negri..
Nu știu cum s-a nimerit ca azi să port negru din cap până în picioare,de azi sunt o persoană normală,nimeni nu mă cunoaște și mă bucur că nimeni nu ne-a recunoscut.Toronto este un oraș mare și deja m-am obișnuit aici.
Am mai fost in Toronto de câteva ori și cred că 2 săptămâni vor fii destule să mă simt bine,să fiu o persoană normală, fără responsabilități, fără reguli și fără griji.