Fructul Oprit

CAPITOLUL 9 - O zi perfectă

Christina e o fetiță minusculă. Din cauza problemelor ei de sănătate, nu reușește să ia în greutate, oricât de mult ar mânca. Bunica se străduiește constant să o îndoape cu de toate, dar, oricât de mult ar încerca, pare să nu funcționeze niciodată cum trebuie.

Christina nu pare a avea 10 ani. Oricine o vede pentru prima dată, nu îi dă mai mult de 7. Și nu de puține ori, când Holly o scoate pe fetiță la o plimbare prin parc sau prin împrejurimi, atrage priviri dezaprobatoare din partea străinilor care observă aspectul micuței. Atât de slabă încât, oricine nu o cunoaște, pe bună dreptate ar crede că e înfometată acasă.

Și nu de puține ori, Holly a ajuns să își iasă din minți când vreun "salvator" al copiilor se găsea se se apropie prea mult și să o ia la întrebări pe fetița care, mai apoi, ajungea mereu să se agațe de sora ei, speriată.

Holly e așezată pe o bancă în parcul aglomerat, urmărind-o pe Christina cu pruvirea la fiecare pas. Fetița aleargă de colo-colo, parcă indecisă unde să se joace, iar starea de anxietate a lui Holly crește din pricina aglomerației din cauza căreia, din când în când, o scapă din priviri pe sora ei. Holly nu se consideră un adult foarte responsabil, ceea ce o face să stea mereu cu grijă atunci când o scoate pe Christina afară. Nu poate să riște să o piardă pe fetiță prin parcuri. I-ar sta inima în loc. Singurul copil cu care e obișnuită e sora ei, dar în rest, nu prea știe cum să se comporte. Din fericire o are pe bunica care, fără îndoială, face o treabă excelentă.

Holly nu vrea nici să stea continuu în spatele fetiței precum un spin în coaste când se joacă, iar asta pentru că știe și ea din copilărie cum e să nu fii lăsat să te joci în pacea ta, fiind urmărit la fiecare pas de parcă ai fi un copil rebel. Holly vrea ca sora ei să știe că are încredere în capacitatea acesteia de a asculta de reguli și de a fi atentă la împrejurimi. Totuși grija rămâne mereu, iar cu asta Holly nu poate face nimic. Christina e sora ei mai mică. Va fi mereu îngrijorată pentru ea.

Jumătate de oră mai târziu, Christina o ia la fugă în direcția lui Holly, arătând obosită. Fetița se așază alături de sora ei, apucând din geanta acesteia sticla cu apă pe care o dă pe gât.

Un alt lucru despre micuță este că obosește mult mai repede față de ceilalți copii, ceea ce deseori o deprimă și o face să nu dorească să aibă prieteni apropiați.

Inima lui Holly se frânge ori de câte ori Christina vorbește despre aceste lucruri, iar ea știe că nu poate face nimic în privința lor. Totuși, singurul lucru pe care îl poate face e să fie prietena Christinei, chiar dacă ea nu vrea prieteni.

"Tu ești soră-mea, nu poți să fii și prietena mea, nu-i așa?" o întrebase odată.

"Cine ți-a spus asta e un mare mincinos. Bineînțeles că pot!" îi răspunsese Holly zâmbitoare. "Acum cumperi sau o lași?"

Jucau monopoly în ziua aia. Un joc pe care Holly l-a urât mereu de moarte. Dar dacă Christinei îi place, trebuia să joace cu ea. Nu putea sub nicio formă să îi spună nu.

Holly observă faptul că sora ei își ține privirea coborâtă, iar expresia acesteia tristă îi dă de înțeles că ceva e în neregulă.

― Ce este, Chrissie? o întreabă ea, îngrijorată.

Fetița își ridică privirea și o fixează preț de câteva momente înainte să își răsucească din nou capul.

― Am avut un coșmar azi-noapte. Am visat că venisei să îi spui bunicii că te muți în alt oraș și nu te vei mai întoarce să ne vizitezi.

Holly rămâne perplecsă. Îngrijorată și deprimată în același timp, îi înconjoară umerii surorii ei cu un braț, trăgând-o aproape.

― Eu nu plec nicăieri, scumpo. Să nu îți faci niciodată griji de asta. Voi fi mereu aici pentru tine, ok? Mereu.