Încă aruncăm fise,
Pentru ale noastre cele mai nesimțite vise,
Unele chiar nesfinte.
Ale altora realități, de noi zărite,
Le recunoaștem
Ca fiind valide,
Ca fiind parte din noi,
Fără ca măcar
Să le fi atins vreodată.
Și, spune-mi tu...
În care ochi ai văzut mai multă speranță?
Decât in ochii unuia care pe el pariază
Atunci când cei din juru-i
Nu i-au dat nicio șansă.
Asta... numesc eu... ambiție.
Când nu mai lași să te limiteze
Absolut nicio condiție.
YOU ARE READING
Semnele unei vieți complicate
PoetryCeea ce urmează să citești sunt doar resturi. Îți voi dărui nițel context. Scriu versuri zilnic de aproximativ un an, versuri ce urmează să fie folosite în cu totul altfel de proiecte. Deseori mă regăsesc în ipostaza de a împacheta prost un concept...
