Orbi goi

mâine te-am văzut

.
.

la un zâmbet liniștit
am clipit.
la un foc de artificii
am zâmbit.
la o mână caldă, strânsă
am clacat.

inima mi s-a blocat,
dar tu ai uitat,
nici nu ți-a păsat.
m-ai lăsat.

am trăit
și ieri
și azi...

mâine te-am văzut din nou

și m-ai prins
într-o apă-ntunecată
nu murdară, nici stricată,
doar o apă-ntuneată,
mai ascunsă și uitată.

m-ai închis în ea pe veci
și m-ai învățat
să înot sub clar de lună,
sub slipiri de
voie bună,
cu zâmbete și povești,
strâns de mână.