Morți se-aștern, cadavre despicate și bălți cleioase de sânge putred stacojiu.
Neomenesc, moartea rage și-aruncă-n flăcări omenirea. Samurai-și aruncă săbiile și șovăiesc cu sufletele îndoielnice, în fața morții.
Doar unul mai viteaz, cu plete de abanos scurse până-n pământ, înaintează cu inima înainte, spre începutul decimării de omenie.
Asta nu-i națiune, cei ce fug cu mințile zdrobite, nu-i rost doar de unul să triumfe, căci demoni-l vor devora cu nebunie, până la ultimul mădular. Își suge și cel din urmă gram de teamă, și-l scuipă-n scârbă în țărână. Și-alți trei se ridică, tremurându-le încheieturile, dar strâng puternic din dinți și vin lângă mine. Mă ridică din potopul de sudori clocăitoare, și-aruncă sulițele din pieptul meu. Se ridică cu mine și-apoi ne-alăturăm, gustând amarul ultimei sale dorințe.
Toți 5, cei din urmă samurai rămași în viață, cu strigăte de fiare, ne-aruncăm în calea războiului.
Au murit eroii noștri, odihnească-se-n pace.
" cei 5 samurai "
de Hesperya D. Weiss
postată pe data de 31 mai 2022
YOU ARE READING
𝓬𝓻𝓪𝔃𝓲𝓷𝓮𝓼𝓼
Poetryᵒ ᵐᵃᵍᵃᶻⁱᵒᵃʳᵃ ᵈᵉ ᶜᵘᵍᵉᵗᵃʳⁱ ˢⁱ ᵍᵃⁿᵈᵘʳⁱ ˢᵉⁿⁱˡᵉ ☔︎ Liniștea surdă-mi bate în timpane, iar eu îți aștern ție pe-o foaie: 𝑐𝑢𝑔𝑒𝑡𝑎𝑟𝑖, 𝑔𝑎𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖, 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖 𝑧𝑑𝑟𝑢𝑛𝑐𝑖𝑛𝑎𝑡𝑒. Astea sunt paginile unor jurnale antice, pierdute-n vreme...
