Cerul nostru iară luminat de stele

𝐝𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐭𝐢𝐞

Tuturor celor care îndrăznesc

să-și urmeze visurile

Și, mai presus de toate,

ție, iubite,

cel ce în privire porți

albastrul cerului și-un

strop de întuneric...

Am să te găsesc dincolo de sfârșitul vieții noastre. Dincolo de munții stâncoși și oceanele învolburate. Prin toate ținuturile în care tălpile tale blând au să pășească și-n zările spre care-ai să privești, căutând ceva numai de tine cunoscut. În serile pe care singur ai să le petreci, plângând o iubire timpuriu pierdută, și-n diminețile când, deși sleit de lacrimi, vei reuși oricum la Soare să zâmbești. Pe cerul nostru mereu luminat de stele, în picăturile de ploaie care au să-mi atingă pielea și-n fiecare persoană ce-mi va ieși în cale, chiar și de știu că nu ești tu.

Însă, mai presus de toate, am să te găsesc în fiecare rând pe care am să-l scriu și-n fiecare carte ce va vedea tiparul căci, deși Destinul ni s-a dovedit necruțător, iar tu nu mai ești acum lângă mine, îmi vei rămâne mereu dragoste și muză. Astăzi. Mâine. În anotimpurile viitoare și-n orice altă șansă ce ne va mai fi dată împreună. Atâta vreme cât stele au să existe în înalt. Pentru că ești singurul lucru real. Te iubesc!