Capitolul 1- Volumul 1

1K 13 12
                                    

Bună, numele meu este Evelina, am 15ani, trec clasa a 9a și locuiesc în USA, sunt o fata modesta, pentru ca am trăit intr-o familie modesta, câteodată nu am avut bani nici de o pâine dar neajunsurile familiei ma învățat ce este aia viata. Poate suna absurd, ca la 15 ani sa știu ce este bine sau nu în viata dar când trăiești intr-o familie ca a mea reușești sa te acomodezi și cu nimic și înveți multe. Am ochii alabstrii și parul brunet, am câțiva pistrui și adesea mi-se spune ca sunt frumoasa și ma compara cu alte fete, după cum spun ei, urate, dar eu cred ca cu toți suntem frumoși și nu ar trebuii sa ne criticam pentru ca avem câteva kg în plus sau mai știu eu ce. Nu sunt foarte înaltă, am 1,60. Cam atât despre mine, de-abia aștept sa vedem împreună viata mea. Apropo, asa arat eu

 Apropo, asa arat eu

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


*7:50*

Eve (Evelina): Bună dimineața mama! Ce se intampla? Cu ce ocazie estu asa fericita?
Mama: Draga mea.. eu și tatăl tău am găsit o soluție perfecta pentru a ne întreține mai bine și pentru a duce și tu o viata decenta!!
Eve: O vai! Ce vesti! Super! Pai.. și în ce consta acesta soluție?
Mama: Pai, o sa te mutam în România la Aurora, sa mergi la liceul fiului ei și sa duci o viata decenta!
Eve: Stai ce??? Mama nu-mi poți face una ca asta!! Nu, nu, nu!! Este prea detot... nu pot pleca!! Sa-mi las prietenii și tot ce am aici! Nu știu pic de România și nu vreau sa merg în casele oamenilor!! Înțelege ca eu nu ma pot muta...
Mama: Evelina, înțelege ca noi am făcut asta pentru tine!!! Aolo vei duce o viata foarte frumoasa, fără lipsurile de aici! Nu ne interesează. Te vei muta acolo și punct. Peste 5ore ai zborul. Te va lua baiatul lor! Acum du-te și fa-ti bagajele!

Nu pot sa cred asa ceva... am sa plec în România asa peste noapte, și pe lângă asta, am sa stau în casa cu niște oameni pe care eu ii vad foarte rar... dar nu am ce sa fac.. cuvântul mamei este cuvântul mamei.. ma pun sa-mi fac bagajul..

*12:30*

Mama: Evelina!! Vino! Trebuie sa mergi la aeroport!
Tata: Nu o mai presa atâta scumpo! Las-o ca este fata mare!
Eve: Bun! Sunt gata!
Mama: Fi atenta! Sa răspunzi la telefon, băiatul Aurorei îl cheamă Perte, va venii la tine și te va lua de la aeroport. Te rog frumos, sa fi un copil educat și cuminte cum te-am crescut eu.
Eve: Da mama! Nu-ti face griji! Voi fi foarte cuminte. Of.. va iubesc.. Papa
Tata: Pa scumpetea tatei! Te iubește mult Tata
Mama: Pa draga!!

*17:32*

Am ajuns în România.. ma simt trista.. tocmai am ajuns în România și eu nici măcar nu știu cum arata Petre, dacă vine un străin la mine și zice ca e el și după ma răpește? Înseamnă că voi merge pe noroc:(

Petre: Hei Evelina! Eu sunt Petre!
Eve: Oh.. Am.. ce?
Petre: Vai, am uitat ca nu sti romana. Bună eu sunt Petre Ștefan! Ma bucur sa te vad! De ce ești trista?
Eve: Mult mai bine. Pai am ajuns în România și mi-se pare ciudat ca acum vorbesc cu tine.. am nevoie de o îmbrățișare sincer...

Petre o ia pe Evelina în brate și mâine lui coboară încet încet spre fund... Evelina ignora crezând ca este ceva normal în România și asa ar trebuii sa se comporte toți Romanii. Off draga mea Evelina... asa ceva nu este de tradiție în România...

Petre: Hai sa mergem acasă
Eve: Bine Petre..

În timp ce mergeau Petre ii ia bajaul Evelinei intr-o mana iar cealaltă mana ii face un loc pe fundul saracei fete...

Petre: Esti foarte frumoasa
Eve: Mulțumesc mult Petre. Și tu esti frumusel. *Spune Evelin și rade*

Petre o soarbe din priviri pe Evelin, saraca nici nu își da seama că ceea ce face el nu este ceva ok...

the only boy💘🔒|| Petre Ștefan||Where stories live. Discover now