Parfum de Scorțișoară [ Esența Iubirii - Volumul 1 ] ✔

Capitolul 1

 O privea de-a dreptul fascinat prin peretele de sticlă. Nu era tocmai singur în încăpere, dar chiar nu îl mai inte- resa ceea ce se petrecea în jurul său. 

O privea pe fată încă din momentul în care s-a așezat la biroul ei, iar faptul că nu conștientiza că fiecare mișcare îi era urmărită făcea ca totul să devină și mai interesant.

El încerca, în același timp, să își dea seama unde anume s-a ascuns o asemenea frumusețe până acum sau de ce nu a remarcat-o mai repede. Desigur, fata nu era genul acela nemaiîntâlnit, tras ca prin inel, cu trăsături perfecte ale feței sau trupului, fără vreo urmă de imperfecțiune, desprins parcă din revistele de modă, dar avea o oarecare aură, ce reușea să o transforme într-o persoană extrem de atractivă. Era genul acela de femeie cu care el nu apucase încă să interacționeze. Tocmai de aceea, instinctul său era deja în alertă și știa ce anume voia să facă.

Fata își ținea spatele extrem de drept, cu ochii co- borâți asupra unui dosar, completându-l cu o ușurință de nedescris, total atipic pentru cineva care părea să aibă aproape douăzeci de ani. Nu a trecut foarte mult timp până când și-a ridicat privirea pentru a se uita în ecranul computerului și abia atunci a realizat că era urmărită, ceea ce, pentru câteva momente, a neliniștit-o. Dar a încercat să ascundă acest lucru pe cât de bine era posibil.

— E frumoasă, nu-i așa?

Vocea lui Julio Orsini l-a determinat pe fiul său să îi acorde mai multă atenție. De când venise la birou, Sylvain era puțin distras și tresărea de fiecare dată când se auzea un zgomot mai puternic. Dacă trebuia să fie sincer, Julio abia aștept să ajungă acasă și să îi povestească soției lui ce se întâmpla cu băiatul lor cel mare, care mai avea puțin și urma să fie aruncat sub papuc. Să fie, într-un final, „domesticit".

— Nu te vedeam umblând după puștoaice.

Nu s-au văzut de aproape un an de zile și, chiar dacă nu avea să recunoască asta prea curând, Julio i-a dus dorul fiului său cel mare. Însă, acum, nu avea timp de sentimen- talisme, căci fiul său făcea de cele mai multe ori niște observații cu adevărat nepotrivite, fapt pentru care avea de gând să pună piciorul în prag. 

Trecuseră doar trei luni de când Sylvain revenise acasă, iar în tot acest timp i-a permis să facă și să spună mult prea multe, dar era perfect conștient că trebuia să îi atragă atenția asupra faptului că nu putea să spună chiar orice îi trecea prin minte. Sigur, remarca pe care tocmai o făcuse nu îl deranja, dar de la Sylvain Orsini te puteai aștepta de la orice!

— Nu este genul acela de fată cu care ești tu obișnuit. E foarte serioasă, își avertiză Julio fiul, lăsându-se pe spate, încercând, pe cât posibil, să nu trădeze vreo urmă de îngrijorare sau agitație. Era an preelectoral și mai avea câteva săptămâni până când urma să își anunțe candidatura. 

Nu își permitea să facă o greșeală și să piardă totul dintr-o prostie copilărească. Totul trebuia să decurgă absolut perfect. Nimeni și nimic nu trebuia să îi distrugă visul și munca lui Julio din momentul în care a ajuns în America, în urmă cu aproape patruzeci de ani. Dar chiar nu avea de gând să își reamintească tot ceea ce s-a în- tâmplat atunci, deoarece avea lucruri mai importante de rezolvat.

Ambii băieți ai lui Julio Orisini erau cunoscuți în în- tregul oraș pentru numeroasele inimi pe care le-au frânt, numeroasele escapade care au ținut săptămâni întregi pri- mele pagini ale ziarelor și revistelor de scandal și numai Dumnezeu știa câți bani a dat Julio pentru ca fetele să nu înceapă să vorbească mai mult decât ar fi necesar.