𝑺𝒆𝒅𝒖𝒄ă𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂---ʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

❀9❀

-Ce e Se-yeon? Vine sus
-Ce e cu ăsta aici? arăt spre ăla
-Ă,pai...

Știam că a făcut-o cu cineva în camera noastră chiar daca el nu îmi recunoaște asta. Îmi pun mana în cap și încep să plâng.

-Îmi pare rău Se-yeon. Doamne ce prost sunt că nu am aruncat ala spune ușor

Mă pun la somn cu lacrimi în ochii. Oboseala pe care o simțeam nu îmi permitea să mai stau trează. Adorm instant.

|Jeon Jungkook|

Nu pot sa cred cat de prost sunt că am uitat ăla acolo. Știu că Se-yeon suferă mult nu voiam să vadă și asta. Îmi pare rău pentru ea însă îmi pare rău și pentru mine că nu pot avea pe cineva pe care îl iubesc.

Merg jos și îmi torn un pahar de vin și mă așez pe fotoliu. Rotesc paharul în mână și beau ușor din el. Nervi și stresul nu îmi dădeau pace deloc. Îl sun pe Tae,chiar daca era seara. Îmi răspunde repede fiindca îmi e cel mai bun prieten.

-Da domnule Jeon. De ce ai nevoie la ora asta târzie?
-Salut bro, ne puteam vedea undeva,simt ca o iau razna.
-De ce,ce sa întâmplat? Ne vedem. Trebuie sa o sun pe Jinni sa aman întâlnirea.
-Te întâlnești cu tipa din club?
-Da,m am îndrăgostit de ea. Nicio femeie nu mi a făcut asta până acum. Nu e atracția aia sa o fac cu ea,îmi place totul la ea și aș petrece tot timpul alaturi de ea.
-Ce mă bucur că însfasit o fata ți a pus capac bro. Lasă ,nu mai veni,întâlnește-te cu ea,pot aștepta până mâine la munca.
-Sigur?
-Da,succes la întâlnire. Te pup,ne vedem mâine.

Închid telefonul apoi îl arunc pe jos. Încep să plâng din cauza nervilor pe care viața mi aduce. Sunt sătul de tot. Vreau langa mine o persoana care sa nu se uite la bani mei,la cea ce eu am ci la sufletul meu,cum sunt eu cu adevărat. Sa mă pot îndrăgosti de ea prin felul cum zambeste,sa o vad in fiecare dimineață venind spre mine alegând sarindu-mi în brațe.

|Lee Gaeul|

Am ales că de data asta sa rămân aici, în casa familiei Jeon. Îmi fac rutina de seara și îmi spăl părul și sunt pregătit să mă pun in pat. Deodată aud cum ceva se sparge jos. Cobor ușor pe scări fara că nimeni să mă audă. Era domul Jeon care aruncase cu telefonul. Era distrus pe dinăuntru,se vedea de la o posta. Mă așez în fața lui văzând că plânge.

-Bună,îmi pare rău pentru ce ți se întâmplă,ești bine?
-Nu Gaeul nu sunt bine deloc,vreau sa nu fi existat vreodată.
-Jungkook,știu cum te simți îl prind de mana Fi puternic,sunt aici daca ai nevoie sa vorbești cu cineva.
-Îti mulțumesc Gaeul. Sunt bine
-Nu ești,se vede Jungkook, vorbește cu mine. Știu că nu ne știm de mult și nu ai încredere în mine dar încerca sa te deschizi pentru că e cel mai bine sa ai o persoana cu care poți vorbi deschis. Îi șterg lacrimile care curgeau pe fata lui mica
-Gaeul,sunt terminat se apleacă cu capul peste umărul meu plângând
-Jungkook! Te înțeleg! Fi puternic! Îl iau în brațe iar el mă ia pe mine

Mă simțeam atât de apropiată de el de parcă l as cunoaște de foarte multi ani. Nu am mai simțit până acum asta și îmi e tare frica de aceste sentimente.

Îl țin în brațe mângâindu-i pe spate în timp de el plângea. După o scurtă perioadă se depărtează din brațele mele și trage de nas apoi se uită spre mine.

-Multumesc Gaeul! Mulțumesc!

💖Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare💖