3

279 26 8
                                    

– Te caută cineva.*m-a anunţat Changjo când a intrat în camera mea. mă caută cineva? Nimeni nu m-a căutat vreodată, cu excepția tipului care livrează pizza, dar nu comandasem o pizza din câte îmi amintesc.

M-am ridicat și mi-am luat papucii, mi-am aranjat pantaloni scurți și cămașa de noapte, livratorul de pizza era cred că singurul meu prieten, patetic, dar tipul era foarte drăguț. Ei bine, nu comandasem o pizza, dar am impresia că Chnagjo a făcut-o și cred că îi este lene să meargă să o ia.

Am coborât scările și când am deschis ușa am fost destul de surprinsă, nu a fost Sehun, ci Jungkook, care a zâmbit când m-a văzut. Am simțit pașii lui Changjo în spatele meu, l-am privit confuză, nu a spus nimic, doar a ridicat din umeri.

– Jungkook, um...intră.*am zis eu în timp ce am deschis ușa mai larg. Jungkook și-a scos pantofii și a intrat, făcând o plecăciune în fața fratelui meu.

– Bună, sunt Jungkook, prietenul lui Hara. *Changjo a dat din cap și a zâmbit dând mâna cu Jungkook. Changjo știa cum m-au tratat ceilalți, așa că a fost foarte aproape de mine și m-a protejat foarte mult. Am putut vedea acea sclipire în ochii lui, era entuziasmat și fericit pentru că se pare că aveam un prieten.

– Sper să nu deranjez

– Eh nu, desigur că nu. Am zâmbit din nou.

– Am adus niște filme,*spuse el entuziasmat ca un băiețel.* Mă întrebam dacă vrei să le vezi.

– Cred că e grozav.*Am dat din cap.* Changjo e bine?

– Desigur. Hara, trebuie să ies la cumpărături și să las ceva acasă la Chunji, mă întorc curând, bine? poate voi vedea al doilea film cu tine.  Jungkook și cu mine încuviințăm din cap. Changjo și-a luat rămas bun și a plecat.

M-am dus în sufragerie să pun unul dintre filmele pe care le-a adus Jungkook, ar trebui să fiu agitată, dar nu eram. De acum două săptămâni, Jungkook și cu mine suntem „prieteni” și îmi arătase prea multă încredere, așa că m-am simțit confortabilă cu el, era foarte distractiv și ușor de vorbit.

– „Prieteni?” a întrebat el, stând pe canapea. M-am așezat în același loc puțin departe, dar nu prea departe, la o distanță acceptabilă. Am dat din cap.

– Îmi plac papucii tăi. A schimbat subiectul, am zâmbit, mi-a plăcut că a făcut asta, mereu ajungeam să râdem.

De fapt, mi-a plăcut fiecare secundă petrecută cu el, a fost atât de emoționant, nu am fost niciodată atât de aproape de cineva și tipul ăsta avea întotdeauna un as în mânecă, era amuzant, protector și foarte vesel, poate că eram" înconjurată de mulți prieteni, dar am avut nevoie doar de Jungkook și asta a fost suficient pentru mine."

– Serios? Ți pot împrumuta într-o zi. Am oferit prietenos.

– Nu, mulțumesc, stilul meu este mai mult bunny și altele. Un chicot mi-a scăpat printre buze.

– Sper că îți plac filmele pe care le-am adus, toate sunt de acțiune.

– Jungkook, sunt dependent de filmele de acțiune, chiar le iubesc. Ce este?  Jungkook a zâmbit la comentariul meu aparent.

– Transformers. Mi-a răspuns și nu am spus nimic, doar am dat din cap și m-am pierdut în film.

După un timp, l-am putut vedea pe Jungkook cu coada ochiului apropiindu-se de mine. Nu am spus nimic, m-am tot concentrat pe film. Când eram practic împreună, cot la cot, am simțit o greutate căzând pe umeri, am tresărit puțin și el s-a uitat la mine.

– Te deranjează? Pot să-l iau dacă vrei. Se referă la brațul său în jurul umerilor mei. Am clătinat din cap.

– Nu mă deranjează, stai liniștit. am spus puțin agitată. A zâmbit și s-a apropiat puțin mai mult de mine și ne-am împletit mâinile pentru a treiaoara.

Filmul era deja la jumătate, iar gâtul meu era deja obosit să rămână drept, purtam mereu cu mine o pernă pe care să-mi sprijin gâtul, dar de data asta nu aveam. Mi-am lăsat încet capul pe pieptul lui Jungkook, i-am simțit respirația, era calm, i-am inhalat parfumul, mirosea foarte bine, îi simțeam și inima bătând, care bătea ceva puternic și repede. M-am apropiat puțin și el la fel, acum eram foarte aproape unul de altul, nu vorbim, doar ne uitam la film în liniște.

A început să-mi mângâie mâna cu degetul mare și am simțit o ușoară furnicătură în stomac. Gândindu-mă la asta, nu am fost niciodată așa, doar ne-am ținut de mână, atâta tot. De data asta, m-a ținut și de mână, dar m-a și îmbrățișat și distanța dintre noi a fost foarte mică, mă sprijineam de el și niciunul dintre noi nu s-a plâns. Adevărul este că nu mi-a părut rău, pe scurt, ne-a plăcut filmul.

_________________________________________

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale 🤍💜

I protect you from the shadows [J.Jk]Where stories live. Discover now