Rhyan

C A P I T O L U L 10

❦Adeline❦

Au trecut 3 zile de la prima noastră lungă conversație,sunt în sala principală de antrenamente e cam pustiu,nu sunt o persoană foarte matinală dar este trecut de ora 6 dimineața dar totul este pustiu majoritatea studenților dorm sau sunt plecați în misiuni diferite.Am început să  îmi fac antrenamentul,dar am ochit un arcuș in copilărie am participat la mai multe activități extra școlare cu trasul la țintă,mă îndrept spre coșul cu săgeți.Iau 3 săgeți și mă poziționez în fața țintei întind prima săgeată pe arc și îi dau drumul,săgeata lovește mijlocul țintei perfect, la fel procedez si cu restul nimerind mijlocul cu toate.

Scot săgețile din țintă și mă îndrept spre coșul din care le-am luat dar când să mă întorc Rhyan stă la intrarea în sala rezemat de perete,inima îmi stă in loc pentru o secundă apoi începe să bată din nou când vad ca îmi întoarce spatele și pleacă,atunci îmi amintesc că sera trecuta după ce eram pe jumătate adormită când a ajuns si el în cameră,unde am adormit îmbrățișați.Este un sentiment ciudat ce stârnește în mine,când gândurile mele sunt la el.

                                             ❦

E după-amiază iar eu și Stella suntem în camera ei,am luat prânzul tăcută gândindu-mă la Rhyan,ce gândește el de fapt și ce se va întâmpla.Camera Stellei este de un negru închis are un pat sub geamul mic ce ține loc unor fotografii de familie presupun pereții sunt goi și reci fără nici o amintire

-Știi până la urmă cred ca tu și Rhyan o să vă înțelegeți de minune

Îmi întorc privirea spre ea și pufnesc.

-Nu știu nimic despre el,am fost răpită și adusă aici în cel mai bizar mod dacă stau să mă gândesc nici nu prea mă opun acestui loc mă face să mă simt acasă eu un sentiment sumbru.

-Madoc ma avertizat să nu îți spun asta dar cred ca meriți să știi

Îmi încrețesc nasul și toată atenția mea este la ea.

-Spune tot o îndemn eu!

Suspină apoi începe să povestească

-Părinții tai cu are ai crescut nu sunt și părinții tai biologici,numele mamei tale este Anabeth și a dispărut după nașterea ta,iar tatăl tău biologic nu se știe cine ar putea fi,mama ta poate fi încă in viață dar nu s-a mai auzit nimic de ea de 18 ani ai fost lăsată în spital unde te-a găsit Michael și te-a adoptat.Timpul parcă se oprește in loc,totul pare foarte derutant într-un timp atât de scurt sa fiu a naibii daca nu o încetez să vorbesc cu Stella dacă încercă să glumească cu mine... După cum mai știi Rhyan și Ares sunt frați vitregi mama lui Ares a murit când el era mic iar tatăl lui este bineînțeles Madoc,nu prea avut noroc la soții pentru că la fel și mama lui Rhyan a murit la nașterea lui de atunci Madoc a mai refuzat să se căsătorească vreodată.

-Doamne, e tot ce pot să spun.

-Adeline trebuie să îmi promiți că nu vei spune asta nimănui nici măcar lui Rhyan,Madoc m-ar distruge.

-Promit doar că e prea multă informație de procesat până acum!spun eu puțin disperată

-Înțeleg da voi fi aici pentru tine mereu și îți voi răspunde la ori ce întrebare vei pune.

După conversația mea cu Stella am făcut o plimbare in curtea academie și m-am reîntors în camera lui Rhyan era goală ca de obicei.Întunericul invadează cerul încetul cu încetul,mă îndrept spre baie și fac un duș fierbinte camera lui Rhyan este printre puținele camere care au apă caldă la duș.
Tremin de făcut dușul rapid apoi îmi periez dinții și intru în cameră îmi iau un tricou mai lung de-a lui Rhyan pe post de pijama apoi mă duc spre biblioteca din mijlocul camerei ce desparte patul dublu de doua scaune din piele neagră.
Îmi trec degetele peste cărțile cu copertă veche probabil că sunt peste 500 de cărți poate într-o zi le voi număra da nu acum.
Iau o carte care o știu mult prea bine și o răsfoiesc,are însemnate mai multe fraze și mai multe cuvinte sunt scrise in josul pagini.
Acum sunt curioasă Rhyan are sentimente și o viață normală?.Mă îndrept spre pat înlătur așternuturile și  apoi mă acopar cu ele e destul de cald în camera doar ca eu port doar un tricou și lenjerie dedesubt,apoi mă cufund în carte.

                                         ❦

Sunt trezită de sunetul ușii închise Rhyan intră în cameră,proabil a adormit în timp ce citeam schițele lui,mă uit la ceasul de pe peretele opus,este aproape 12 noaptea,Rhyan îmi întoarce spatele a doua oară pe ziua de azi și trântește ușa de la baie.
Mă ridic din pat m-am săturat de chestia asta intre noi,a lipsit toată ziua și atunci când se întoarce nici măcar nu mă privește.
Deschid ușa de la baie nervoasă,acuma nu mai poartă hanoracul lui negru pe care îl poartă de obicei semne roșii si lungi se resfiră pe spatele lui,iar tatuajele de pe mâna lui nu se opresc doar în vârful degetelor.
Acum privirea lui este doar pe mine,își ridică o spâceană si ma privește,poate se întreabă de ce îi port bluza dar e ultima întrebare la care am să îi răspund.

-Ce vrei?!

-Ce vreau? ce vreau Rhyan este să pot să port o conversație normală cu tine,o conversație în care nu țipăm unul la altul și nu ne izbim de nici un perete,un rânjet îi apare subtil pe buze,vreau să știu care e scopul tău aici și ce caut eu aici nu știu dacă știi dar nu m-am plâns prea mult de locul ăsta sau de prezența mea aici Rhyan încerc să îmi dau seama ce vrei de la mine ce se va întâmpla în continuare. Am spus totul într-o singură respirație acum tac și îl privesc este rândul lui să vorbească și a naibii dacă nu o să îl izbesc de perete dacă va tăcea.

-Ai terminat? spune el pe un ton plictisitor.

-Ești incredibil,spun și mă întorc dar el mă prinde de mână și mă izbește de perete tresar de la inpact

Apoi își izbește buzele de ale mele,nu e un sărut romantic e un sărut murdar și furios buzele noastre se contopesc până limba lui își face loc în gura mea un geamăt îmi scapă,nu mă opun nici sărutului dar nici nu mă feresc de mâna lui care coboară încet pe mijlocul dintre coapse, gura lui Rhyan se mișca peste a mea cu pricepere și siguranță,golindu-mi plămâni de aer.
Când îmi mușcă buza de jos,simt în sfârcurile mele un impuls,drept răspuns îmi apăs o palmă pe pieptul lui pentru a-mi păstra echilibrul.
Buzele lui fierbinți și umflate le părăsesc pe ale mele.
Ochii noștri se întâlnesc și spun mai multe de cat ar putea spune vorbele vreodată.

-Dacă nu o să o faci o voi face eu arată cu mâna spre pat!

Ce se întâmplă aici cu adevărat?

Știu ca am lipsit o perioadă bună de timp dar sunt aici acum și voi posta mai des capitole doar ca se apropie examenul și încerc să mă axez pe el mai mult.
Vă îmbrațișez🥰!
Lectură plăcută

Dacă găsiți greșeli de scriere simțiți-vă liberi să mă anunțați