The Cards of Death

Prolog

        Mi-am ridicat capul spre cer în clipa în care am simțit un strop de ploaie. Până acum câteva secunde cerul era senin și auzeai păsari ciripind, iar într-o fracțiune de secundă cerul a părut că s-a rupt in două. Vântul vuia cu putere, trăznea și in depărtare am văzut un fulger coborându-se de parcă însusi Thor, Zeul Fulgerului s-a pogorât. Nu credeam neaparat in Zei, de fapt, nu credeam in numele lor populare cunoscute de muritori. Poate ca existau, insa daca într-adevăr asa era, nu ar fi avut acces oamenii la ei.

     Un stol de ciori se invârteau in văzduh, croncănind, in timp ce oamenii priveau terifiati cerul. Se anunța o furtună uriasa, desi la televizorul nu s-a specificat nimic asemanator. Era trecut de șapte seara, oamenii ieseau de la muncă si haosul incepea treptat sa se instaleze. Mi-am tras gluga hanoracului cand am simtit stropii intetindu-se si am inceput sa merg agale. Cu  cât inaintam, cu atât o stare bruscă de ameteala punea stăpânire pe mine, in timp ce vederea mi se blura. Mi-am scutura capul si am strans din dinti atunci cand am simtit o durere atat de puternica de cap, incat aveam senzatia ca cineva tocmai m-a lovit cu o rangă in moalele capului.

     O fierbințeală mi-a pătruns intreg trupul si am deschis ochii larg.

      — As de cupă, schimb în treflă!

Era o fată, nu trecută de 18 ani, tanara si frumoasa, cu de un rosu aprins si ochii caprui si mari, asemeni unei caprioare speriate. Îi puteam simti energia. Nu a vrut sa joace, s-a temut de la bun inceput, insa prietenii sai au convins-o. Cand a dat As-ul bataile inimii i s-au accelerat. Avea un presentiment rau in legatura cu jocul si avea si de ce...

Jocul a inceput.

   Mi-am strâns ochii care eram singur că în timpul in care am reusit sa ma conectez la ea s-au colorat intr-o nuantă aurie.

  Urmatoarea durere a fost cea mai puternică. Mi-am simtit tatuajul de pe gat luand foc odata cu pielea. M-am oprit in dreptul unui magazin pentru a ma privi in vitrina, profitand de faptul ca nu mai era absolut nimeni pe strazi din cauza furtunii. Tatuajul in forma cu As si inima rosie, straluceau intr-un rosu viu, ca si cum ar fi luat foc, secandu-ma de durere. Si durerea nu a ramas acolo, s-a strecurat in fiecare vena a mea, îngenunchindu-ma intr-o baltă.

      Mi-am suflecat maneca hanoracului si am privit antebrațul. Venele s-au umflat si erau colorate de acelasi rosu viu  care ma ardea. Treptat, insa, puteam simti durerea transformandu-se intr-o putere care imi mistuia întreaga fiinta.

    Atat de multa putere...

    Am incercat sa rezist, am strans din dinti si m-am străduit sa îmi tin ochii deschisi, insa simteam cum corpul avea sa imi cedeze.

    Asa a fost... Ultimul lucru simtit a fost raceala ploii in contrast cu focul viu din interiorul meu, apoi doar intuneric...

Va astept parerile!