❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬28

Yₒₒ𝚗gᵢ

     — Poți să-ți vezi de vacanță cu noul tău soț ca până acum? Vorbesc cât de calm pot, încercând să-i închid gura cu fata ei.

      — Că tot ai zis de vacanță! Luna asta mergem din nou în dubai! Zice, cu o voce ridicată și fericită. Eu îmi dau ochii peste cap și pufnesc în sinea mea.

      Normal că merge. Nu merge pe banii ei, ci pe ai mei, iar ea are pretenții să mă însor cu nu știu ce fată bogată.

      Nici măcar nu am auzit vreodată de ea în lumea afacerilor. De ce m-aș însura cu ea?

     Nici măcar nu-mi plac fetele, ea chiar nu și-a dat seama până acum?

     O mai ascult câteva minute, după ii spun că trebuie să întru într-o ședință și închid apelul, exasperat.

     — Măcar nu-i port numele, vorbesc singur în birou, privind poza cu mama mea naturală și zâmbind.

     Mi-e dor de ea.

     De mirosul ei.

     De părul ei lung și negru.

     De vocea ei angelică.

     De atingerea ei dumnezeiască care mă calma.

     De ochii ei calzi, verzi deschiși.

     De râsul ei frumos.

      De tot ce ține ea.

       Dar, din păcate, am rămas singur în amintirile mele.

      Eram doar un copil fragil ce avea nevoie de iubirea maternă și sprijin moral.

      Sunt tras din gânduri în lumea reală, când aud două bătăi în ușă, apoi vocea asistentului meu îmi spune că am un musafir..

      — Nu primesc pe nimeni acum, zic, fără să-l privesc pe Chan și mă uit în ecranul laptopului.

      — Domnule, este-

       — Nici pe mine, Yoongi? aud a doua voce peste cea a lui Chan.

       Îmi ridic privirea din ecranul laptopului, văzându-te pe tine stând serios în tocul ușii.

      Îi fac semn din mână lui Chan să plece în liniște, rămânând doar noi doi și liniștea din birou.

      Tu faci pași către mine, iar eu mă ridic de pe scaun.

       Tu te oprești în fața mea, eu te privesc lung, fiind acaparat de frumusețea ta.