❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬29

ⱼᵢᗰᵢ𝚗

     — Nu te așteptam la birou, tu spui, iar eu suspin silențios.

     — Atunci plec, vorbesc, vrând să mă întorc cu spatele la tine, însă mă prinzi de braț și mă obligi să rămân pe loc.

      — Nu pleca... voiam să spun că sunt surprins, dar mă bucur că ai venit, spui, zâmbindu-mi.

     Zâmbetul tău e sincer? Chiar te bucuri său te prefaci doar ca să te ajut?

     — Ajut-o pe mama iar eu te ajut pe tine, vorbesc repede. Ne privim pret de câteva minute, dar pentru mine sunt ore. Ore devenind un infern pentru că se simte stânjeneală în aer.

     — Dar deja o fac, spui, cu reținere în voce și îmi dai drumul la braț.

     Eu dezaprob din cap, apoi vorbesc calm, în timp ce tu aștepți ca un copil mic să spun o poveste.

     — Dacă o ajuți să învingă cancerul, eu voi fii umărul pe care să plângi și te voi ajuta de fiecare dată când ai nevoie de mine, fără refuzuri.

     După ce termin de spus oferta mea, tu pari că te gândești ce să răspunzi, așa că aștept. Astept să fii de-acord cu mine.

     Căci i-am promis mamei că te ajut să te regăsești cu orice preț.

     — Fără refuzuri? repeți ultima parte gânditor.

     Eu aprob din cap.

     — Dacă vreau să te sărut - spui, cu buzele apropiate de urechea mea și șoptind lent, trezind fantezii interzise în minte. - mă vei lăsa să o fac, fără să refuzi? continui, dându-ți capul în spate, iar ochii tăi fac contact vizual cu ai mei, făcându-mă să mă simt agitat.

     Mă simt agitat și totuși excitat.

     — P-pai, d-da...