Jocuri Murdare - Volumul II

Capitolul 2

- Doamna Collins a sunat acum doua ore, anunta Emily frunzarind agenda. Va veni aici joi dupa-amiaza, ceea ce inseamna ca trebuie sa verificati toate dosarele si documentele pe care vi le-am lasat pe birou pana atunci, adauga privindu-ma cu repors din spatele ochelariilor. Producatorii asteapta un raspuns in legatura cu proiectele aprobate pentru urmatoarele luni si devin din ce in ce mai nerabdatori, comenta inchizand agenda. Deasemena va asteapta si cateva intervirui de angajare. V-am lasat CV-urile si toate datele necesare in birou. Astept sa-mi spuneti cand sa va programez intalniriile.

Zambi multumita de eficenta de care dadea dovada, acesta fiind probabil motivul principal pentru care era cea mai buna secretara din firma. Se adaptase rapid din rolul secretarei bunicului, in cel de asistenta personala si aveam impresia ca ii placea noua provocare.

M-am intors pasind grabit spre biroul meu, dorind sa ies cat mai repede din raza ei vizuala, stiind prea bine ca atat ea cat si alti angajati se asteptau sa ruinez compania in cateva saptamani sau cateva luni cu putin noroc.

Nu-i invinovateam. Lipsa de interes si atitudinea imatura ii facea pe majoritatea sa se teama pentru slujbele lor. Singurul lucru care ii impiedica sa plece era devotamentul lor fata de bunicul meu si speranta ca va reveni in scurt timp, astfel incat lucruri sa se desfasoare ca inainte. Ceea ce nu se cunostea inca era faptul ca nu avea sa se mai intoarca, doctorii fiind categorici in legatura cu acest lucru, iar pana aveau ei sa-si dea seama de asta trebuia sa le castig increderea si sa mentin afacerea familiei pe linia de plutire daca nu mai bine.

Biroul bunicului se afla in imediata apropiere al lui Emily, fiind incaperea care domina acel etaj al cladirii. Nu intelesesem niciodata de ce avea nevoie de atat de mult spatiu din moment ce isi petrecea marea parte a timpului in spatele biroului din lemn negru facut la comanda atunci cand renovase cladirea. Incaperea era rece si impersonala fara sa dezvaluie detalii despre proprietarul sau, avand acel aer de business pe care bunicul il credea a fi profesionist si distinct. Peretii erau goi cu exceptia catorva diplome inramate pe care le asezase pe un perete. O bibleoteca micuta ocupa o buna parte din incapere, in dreptul ei fiind asezate o canapea de piele, doua fotolii si o masuta de cafea. Biroul dezvaluia o priveliste incredibila asupra cladirilor Los Angeles-ului ale caror ferestre straluceau in lumina soarelui, in timp ce noaptea se luminau ca niste mici felinare. Acest lucru imi placea cel mai mult.

M-am asezat pe scaun bucurandu-ma cateva secunde de confortul oferit, iar apoi mi-am indreptat atentia spre teancul de dosare si harti ce asteptau sa fie frunzarite. Stiam ca este aproape imposibil sa termin totul pana joi, dar multumita organizarii meticuloase realizate de Emily puteam macar sa ma ocup de cele mai importante care nu mai suportau amanare.

Cateva ore mai tarziu Emily batu in usa si intra punand pe birou o cana mare de cafea. Eram incantat de predictia ei si incepeam sa inteleg de ce bunicul era atat de incantat de munca sa. Privi in jur incercand sa-si dea seama de progresul facut in timp ce eu gustam precaut din cafeaua.

- Cred ca as putea ajuta cu unele din aceste harti, spuse ridicand un dosar indoit de pe birou.

Il deschise, aruncand cate o privire fugara pe fiecare pagina apoi il inchise si-l puse inapoi.

- Nu este nevoie, am spus semnand un document, doar programeaza interviuriile.

Scot o foaie pe care i-o intind inca preocupat de actele din fata mea.

- Doar doi? intreba mirata. Sunt sigura ca lista de candidati era mult mai lunga.

I-am zambit relaxat ridicandu-mi in cele din urma privirea spre ea. Isi tinea mainile incrucisate la piept si ma privea curioasa ca pe un copil mic care facuse o prostie iar acum trebuia sa aduca o explicatie buna.