❧ ᴘʟᴀᴛᴀ, ᴠĂ ʀᴏɢ!ʸᵒᵒⁿᵐⁱⁿ [✔]

↬32

Yₒₒ𝚗gᵢ

     — Pentru mine nu ești o mașinărie de bani, spui, făcând un pas mai aproape de mine și inima mea bate puternic.

     — Noi ne ajutăm reciproc, spun, apoi îți fac cu ochiul și tu râzi.

      Îmi place să-ți văd zâmbetul. Este atât de perfect încât m-aș putea îndrăgosti de tine.

     — Să nu zâmbești la petrecere, zic. Tu îți ridici o sprânceană în sus.

     — De ce? Este o regulă?

      — Pentru că, nu permit ca altcineva să se îndrăgostească de zâmbetul tău perfect, spun, simțind căldura buzelor tale aproape de ale mele iar dorința de a le săruta e mare și provocatoare.

     Dar suntem întrerupți de telefonul meu care sună pe birou.

      Înjur în sinea mea și ma îndepărtez de tine, răspunzând la telefon nervos.

      — Domnule Min, suntem de la Organizație, avem nevoie de dumneavoastră aici, vocea femeii mă disperă, dar nu am ce face.

     — Ajung în 10 minute, zic, apoi închid apelul fără să mai adaug ceva.

      Îmi îndrept privirea spre tine și te văd. Roșeața din obrajii tăi pufoși mă binedispune.

     — Voi veni diseară să te iau de-acasă la ora șapte.

      Tu incuvintezi tăcut. Ajungem sa ieșim amândoi din biroul meu, mergând cu Chan în spatele meu și citind ceva din dosar.

     Dar nu-mi pasă ce citește.

      Tu mergi alături de mine, fără să dai înapoi că ești privit. 

      Sunt gelos că atragi atenția mai mult decât trebuie.